Numai călăuzită de Duhul lui Dumnezeu, unit cu Cuvântul, mintea nu se umple de idei greşite sau de năluciri cu privire la înțelesul lor. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este totodată Raţiunea adevărată şi supremă. Câte erezii nu s-au născut prin interpretarea subiectivă a Scripturii şi câte explicări necreştine nu s-au dat lumii?

Ca şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Calist Catafigyotul vede, atât în creaţie, cât şi în Scriptură, raţiunile şi înțelesurile aceluiaşi Cuvânt al lui Dumnezeu, sau ale aceleiaşi unice şi supreme Raţiuni.

În lucrurile lumii şi în faptele şi învățăturile Scripturii ni se adresează cuvintele aceluiaşi unic Cuvânt personal; prin raţiunile lor se vede aceeaşi unică Raţiune. Dar numai Duhul cel unit cu Cuvântul ne ajută să vedem raţiunile zidirii şi Scripturii, ca raţiuni ale aceluiaşi Cuvânt personal au Raţiuni ipostatice; adică raţiunea noastră personală, făcută după chipul Raţiunii personale supreme, în conformitate cu Raţiunea supremă şi poate sesiza lucrurile şi învățăturile Scripturii, ca cuvinte reale ale Cuvântului personal, numai pentru că Duhul Sfânt, ca Duh personal, întărește caracterul nostru personal, întărind în noi conştiinţa că ne aflăm prin creaţiune Scriptură, într-o relaţie cu Persoana supremă a Cuvântului.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 893 laCalist Catafigyotul, Despre viața contemplativă, în „Filocalia”, vol. VIII, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1979, p. 509)