În fiecare an, de sărbătoarea Bunei Vestiri, numeroşi credincioşi iau calea mănăstirii de maici Miclăuşeni, ctitorie a logofătului  Dimitrie Sturdza, pentru a participa la slujbele hramului. Marţi, 25 martie 2014, slujba Sfintei Liturghii a hramului a fost una deosebită, fiind săvârşită de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan. Alături de înaltul ierarh, a slujit şi un numeros sobor de preoţi şi diaconi din care au făcut parte şi pr. Adrian Giosan, consilierul juridic eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, protos. Gavriil Alexa, stareţul Mănăstirii Sângeap-Basaraba, ierom. Serafim Nastasiu de la Mănăstirea Golia. Răspunsurile la strană au fost date de monahiile de la Mănăstirea Miclăuşeni, însoţite de maica stareţă stavrofora Mihaela Stroescu. La slujba arhierească au participat şi oficialităţi locale şi judeţene, printre care şi preşedintele Consiliului Judeţean, Cristian Adomniţei.

„Precum soarele se oglindeşte în apa cea limpede, aşa cerul se oglindeşte în inima cea curată“

După citirea Sfintei Evanghelii, a urmat cuvântul de învăţătură, în care IPS Teofan a arătat de ce sărbătoarea prăznuită poartă denumirea de Buna Vestire: „Sărbătoarea din această zi este bună vestire pentru că din punct de vedere duhovnicesc, al demersului omului de a se apropia de Dumnezeu, nimic nu este mai important decât întruparea Mântuitorului Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu. Întruparea vestită în această zi reprezintă fundamentul mântuirii oamenilor, căci nu ne putem imagina cum ne-am fi putut mântui dacă Domnul Hristos nu ar fi coborât pe pământ. Mai mult decât atât, Întruparea Domnului este fundamentul îndumnezeirii noastre; Sfinţii Părinţi ne spun că Dumnezeu s-a făcut Om pentru ca omul să se facă dumnezeu. Dumnezeu a coborât din cer pe pământ pentru ca omul să se ridice de pe pământ la cer. Dumnezeu a coborât să ia trup, pentru ca omul, urcând, să primească Duhul Sfânt. Dumnezeu a coborât în pântecele Fecioarei Maria, arătând prin aceasta că sufletul, mintea şi inima omului sunt chemate să devină locaş al lui Dumnezeu“. Tot în cadrul cuvântului rostit, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei i-a îndemnat pe cei prezenţi să aibă inima deschisă către împărăţia cerurilor: „Un părinte al Bisericii din veacul trecut spunea că în inima omului ori este rai, ori este iad; ori este lumină, ori este întuneric. Uneori se mai amestecă cele două, dar nu pot să rămână împreună, căci dacă Dumnezeu pătrunde într-o parte a inimii omului, puterea întunericului nu mai poate să se sălăşluiască într-însa. Precum soarele, spune Sfântul Nicolae al Serbiei, se oglindeşte în apa cea limpede, aşa cerul se oglindeşte în inima cea curată. Dacă Sfânta Fecioară Maria a fost destinată să devină sălaş al lui Dumnezeu, inima omului este destinată să devină cer, să devină potir al Duhului Sfânt şi o psaltire de laude aduse necontenit lui Dumnezeu“.

La finalul Sfintei Liturghii, credincioşii care s-au mărturisit, primind dezlegare de la duhovnic, precum şi numeroase monahii  au primit Sfânta Împărtăşanie de la IPS Teofan, după care maica stareţă Mihaela Stroescu i-a dăruit Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei  o icoană şi un coş cu ouă încondeiate în atelierele mănăstirii.

Scurt istoric

Satul Miclăuşeni există din secolul al XV-lea. Uricul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt de la 5 iunie 1472 arată ca primul proprietar al Miclăuşenilor a fost vornicul Miclăuşeni. Prima biserică a mănăstirii a fost ctitorită în anul 1787 de marele vornic Ioan Sturza. Actuala biserică este zidită de logofătul Dimitrie Sturza în anii 1821-1823. A fost sfinţită la 5 ianuarie 1823 de Mitropolitul Veniamin Costache, împreună cu Episcopul Meletie al Romanului. Tot Dimitrie Sturza a ctitorit şi biserica Bărboi din Iaşi. Devenită mănăstire de maici cu hramul „Sfinţii Arhangheli”, biserica din Miclăuşeni îl are ca duhovnic între 1825 şi 1853 pe Arhimandritul Gherasim Catanovici, fost stareţ la Tibucani, jud. Neamţ. La 1841 au fost aduse în biserica moaştele a şase Sfinţi Apostoli. În timpul primului război mondial, la 10 noiembrie 1917, Maria C. Sturza a ridicat bunurile bisericeşti şi le-a dus la palat. Au fost restituite bisericii abia în 1931. Viaţa monahală la Miclăuşeni a durat până la apariţia decretului comunist 410/1959, când Mănăstirea a fost desfiinţată. La iniţiativa Arhiepiscopiei laşului mănăstirea a fost reînfiinţată în 1994, având tot obşte de maici.