PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT

IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL ȘI TUTUROR DREPTMĂRITORILOR CREȘTINI DIN ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIȘTEI, HAR, PACE ȘI AJUTOR DE LA DUMNEZEU, IAR DE LA NOI, ARHIPĂSTORUL VOSTRU, PĂRINTEASCĂ ÎMBRĂȚIȘARE ȘI ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE.

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).

Iubiții mei fii sufletești,

slujitori ai altarelor și dreptmăritori creștini,

Semn puternic, dătător de speranță, de lumină și de sens, sărbătoarea Nașterii Domnului, „taina cea din veac ascunsă” (Efeseni 3, 9), reprezintă manifestarea cea mai puternică a iubirii lui Dumnezeu față de noi, a Celui ce a ales să Se Întrupeze pentru mântuirea noastră, dăruindu-ne sublima pildă de umilință, de bunătate și de milostivire.

Asemenea profeților și drepților Vechiului Testament, dar și a marilor filozofi antici, și noi am așteptat cu ardoare și ne-am pregătit, prin post și prin rugăciune, pentru a întâmpina sărbătoarea Nașterii Domnului cu inima smerită, cu dragoste și cu bucurie, în așa fel încât să putem face loc în sufletele noastre Pruncului născut în ieslea Betleemului.

Plină de strălucire cerească, această sărbătoare mărturisește despre copleșitoarea iubire de oameni a lui Dumnezeu, Cel care a venit în lume, alături de noi, pentru a trăi viața noastră, pentru a înfrunta încercările și limitele existenței umane și pentru a ne împărtăși calea cea mai bună către mântuire.

Nașterea Domnului este sărbătoarea în cadrul căreia celebrăm Întruparea Fiului lui Dumnezeu, „iubirea Sa veșnică cu care ne-a iubit” (Ieremia 31, 3), faptul că El Și-a luat suflet și trup omenesc, „de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria”, din marea Sa iubire de oameni, pentru a fi mereu alături de fiecare dintre noi și pentru a înnoi din temelii firea umană. Făcându-Se Unul dintre noi, împărtășind neputințele, speranțele, aspirațiile și bucuriile noastre, dar mai ales fragilitatea noastră, Domnul Cel Întrupat a ales să meargă împreună cu fiecare om în parte pe drumurile vieții, oferindu-ne mărturia iubirii Sale, dar și certitudinea că noi suntem podoaba cea de mare preț a creației Lui.

„Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Astfel, Dumnezeu a venit la noi, creația mâinilor Sale, pentru a trăi toate ale noastre, mai puțin păcatul, pentru a fi prezent în profunzimea cotidiană a existenței, unit tainic cu fiecare ființă umană, și pentru a-Și asuma destinul omenesc, al fiecăruia dintre noi.

Pentru a înnoi firea omenească și a o umple de slava Sa, Fiul lui Dumnezeu a trebuit să-Și facă proprie această fire prin Întrupare, adică să Se facă și Ipostasul ei. Însușirea firii omenești și arătarea acesteia la nașterea Sa ca om, întru toate asemenea nouă, afară de păcat, reprezintă ceea ce numim „chenoza” sau „golirea” Lui de slava pe care o avea înainte de Întrupare (Ioan 17, 5), și aceasta este adevărata smerenie izvorâtă din iubirea Sa mântuitoare.

Iubiți credincioși,

Acum mai bine de două milenii, atunci când răul și întunericul, păcatul și fărădelegea păreau că puseseră stăpânire pe lume, Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, „făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om” (Filipeni 2, 6), a venit la noi, oferindu-ne maxima mărturie a iubirii Sale, dimpreună cu lumina speranței și certitudinea biruinței asupra dominației tenebrelor.

În Betleemul Iudeii (Luca 2, 7), într-o iesle ce aducea aminte de acea peșteră a filozofilor antici, întru generoasă bunăvoință, îmbrăcând condiția firii noastre, Dumnezeu S-a născut, sfâșiind veacurile și acoperind de autentic sens curgerea timpului și existența umană.

El, Cel bogat în milă, Creatorul cerului și al pământului, Domnul Cel puternic, a ales să Se nască în cel mai umil și mai natural mod, întru smerenie desăvârșită, gingaș și fragil, oferindu-ne pildă autentică de urmat. Pentru aceasta, adevărata Lui putere constă în nesfârșita Sa iubire, milostivire, delicatețe și tandrețe pe care, cu deosebită generozitate, le revarsă pururi peste noi și peste lumea pe care a creat-o.

Inefabila Sa prezență a fost sesizată de acei păstori cu inimă curată (Matei 5, 8), umili și săraci, ce-și pășteau turmele în afara orașului, sensibili la cuvintele îngerilor: „Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare… Căci, vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 10-11), și care au văzut în Pruncul Mariei pe Dumnezeu Cel Adevărat, căruia i-au oferit ofranda laudei și a recunoștinței lor.

Venind de departe, de acolo de unde răsare Lumina, din adâncul Orientului, căutători sinceri ai Adevărului, călăuziți de magnifica stea, pentru a găsi pe „Regele Iudeilor, Cel ce S-a născut!” (Matei 2, 2), magii cei înțelepți au venit și ei să se închine Fiului lui Dumnezeu Întrupat (Marcu 2, 11), aducând – dimpreună cu mărturia lor că adevărata înțelepciune înseamnă a-L căuta, a-L găsi și a-L adora pe Dumnezeul Cel Viu – daruri sincere, din adâncul inimilor lor: lauda, mulțumirea și cinstea care se cuvin numai Lui, întotdeauna.

Urmând păstorilor și magilor, dar și tuturor celor ce cu ardoare-L caută pe Tatăl ceresc, descoperim și noi acea taină mare (I Timotei 3, 16), dătătoare de sens, de lumină și de speranță și anume că noi toți suntem întotdeauna iubiți în mod desăvârșit de Cel ce pășește împreună cu noi pe toate drumurile vieții și care nu ne abandonează niciodată, pentru că El este fidel promisiunilor și vocației Sale de Tată, Milostiv și Bun, pentru noi toți!

Iubirii Sale nemărginite trebuie să-i răspundem cu credință tare, cu speranță și cu iubire, mărturisind pururi faptele minunate pe care El le face cu noi. Hristos Cel așteptat și profețit în Vechiul Testament ne cheamă în permanență să-L primim în inimile noastre, după ce ne-am pregătit, prin post și prin rugăciune, ca să ne împărtășim de El în chip euharistic, în sfintele noastre biserici.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Nașterea Domnului, evenimentul „prin care omul își recapătă demnitatea originară” (Sfântul Ioan Gură de Aur), este în primul rând o sărbătoare a comuniunii, care celebrează familia ca instituție fundamentală a societății umane, locul firesc de trăire al darului vieții, dar în același timp și școală a sfințeniei, a slujirii și a iubirii.

Familia naturală este valoarea creștină, românească și europeană fundamentală care stă la baza civilizației umane și care susține dezvoltarea firească a lumii noastre, astăzi, ca dintotdeauna. Familia este o comunitate sfântă pe care se fundamentează întreaga înțelegere valorică a lumii. De aceea, în funcție de trăinicia și de prețuirea firească a acesteia, stă sau cade întreaga ordine morală a lumii, pentru că este instituția purtătoare a darului sacru al vieții.

Creștinismul valorizează viața ca dar dumnezeiesc, pe când ideologiile inumane, ateiste ori secular-umaniste contemporane sunt împotriva familiei și, deci, implicit a vieții. Din acest motiv avem datoria de a oferi fiilor și fiicelor noastre o educație creștină, bazată pe valorile ce izvorăsc din Evanghelia lui Hristos, „Lumina lumii” (Ioan 9, 5), ca popor care avem privilegiul de a fi fost creștinați de Sfântul Apostol Andrei, acum aproape două milenii.

Părinte al civilizației moderne, Creștinismul este cel care a născut cultura scrisă a cuvântului și a tiparului, care a facilitat răspândirea și cunoașterea mesajului mântuitor al învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, fără Întruparea Cuvântului, lumea, așa cum o cunoaștem astăzi, cu tot ceea ce are ea mai bun, nu ar fi putut fi concepută vreodată, pentru că în El „sălășluiește toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2, 9) și numai prin El am cunoscut „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).

Prin educație, cu ajutorul colaborării dintre Biserică, Familie și Școală, trebuie să oferim tinerelor generații o formare completă, bazată pe valorile creștine, autentic românești și europene.

Să nu uităm niciodată că „un neam valorează atât cât a înțeles și a asimilat din Evanghelia lui Hristos” (Simion Mehedinți) și mai ales că lumea contemporană are nevoie de mărturia noastră misionară, prin cuvânt și prin faptă, pentru a crede!

Mărturia iubirii, a credinței și a solidarității noastre este cel mai bun antidot la agresiunea ideologiilor morții, dintre care, astăzi, neomarxismul este cea mai virulentă. Prin urmare, „să umblăm și noi întru înnoirea vieții” (Romani 6, 5) pentru a mărturisi bunătatea, iubirea și milostivirea Domnului, căci așa cum mărturisea Sfântul Ioan Gură de Aur: „multe sunt cele care caracterizează Creștinismul, dar mai mult decât toate și mai puternică decât toate este dragostea reciprocă și pacea” (Omilia la Evrei 31, 1).

Împărtășindu-ne de bucuria Nașterii Domnului, animați de credința în Hristos și purtând în sufletele noastre iubirea de nestins a Bunului Dumnezeu, avem datoria de a duce acest ferment al speranței și al încrederii acolo unde trăim și muncim, familiei, prietenilor și cunoscuților noștri, pentru a le oferi posibilitatea de a aprofunda extraordinara comuniune de viață sfântă care este Biserica – Trupul Tainic al Domnului.

Iubiții mei fii duhovnicești,

Sunt deosebit de recunoscător tuturor celor care ne sprijină în slujirea pastoral-misionară, credincioși, clerici, autorități locale și naționale, dar mai ales tinerilor, speranța lumii și a Bisericii noastre.

Apreciez în mod deosebit slujirea pe care preoții la parohii, alături de profesorii de Religie, o desfășoară prin propovăduirea valorilor creștine, dar și munca foarte importantă pe care, în această perioadă de pandemie, medicii și toți ostenitorii din spitale o realizează în serviciul sănătății publice, ca slujitori ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, „Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre”.

Lupta dintre lumină și întuneric se dă mereu în sufletele noastre, dar prin credință, atunci când alegem ceea ce trebuie, ne bucurăm de Domnul, ne împărtășim de încrederea pe care El o pune mereu în noi, și devenim cei prin care El lucrează la mai binele nostru și al societății în care trăim.

Cu credință și cu dragoste, cu speranță și cu lumină în suflete, să ne bucurăm cu toții de sărbătoarea Nașterii Domnului, făcând totul ca Pruncul Iisus Hristos să Se nască și în sufletele noastre și să vestim acest lucru, cu tărie, lumii de azi!

Vă îmbrățișez pe toți, preoți și credincioși, tineri și vârstnici, dorindu-vă să petreceți sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului în pace, sănătate și iubire!

La anul și la mulți ani!

Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul,

Cel născut în ieslea Betleemului, rugător

pentru binele și bucuria voastră, a tuturor,

† N I F O N

Arhiepiscop și Mitropolit