ierarh
 

Dar cu Sfântul Apostol Pavel ce aveţi?

Lupta nu este între cei ce au rămas în Biserică şi cei care se plasează, volens nolens, în afara ei. Ca în toate celelalte aspecte ale vieţii bisericeşti, lupta „nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6, 12). Aceste duhuri vor dezbinare, vor ceartă, vor tulburare. Şi, parţial, le-au şi obţinut. Dar nu se vor opri aici. Vor îndemna şi împinge lucrurile către o radicalizare a poziţiei ce va degenera în schismă, în „epurări” de tot felul, într-un legalism şi un puritanism care-şi fac deja simţite prezenţa.

Ce duhuri intervin în disputa „nepomenitorilor”?

Comportamentul te trădează dacă ai sau nu ai pe Duhul Sfânt. Nu se poate să-L ai, atunci când faci o afirmaţie dogmatică – pe care o pretinzi a fi ortodoxă –, dar să-L pierzi brusc, atunci când stai de vorbă cu superiorul tău pe linie bisericească, recurgând la ţipete şi ameninţări. Unde nu este smerenie, blândeţe, pace, dragoste pentru neputinţele celorlalţi, acolo nu poate fi nici conştiinţă dogmatică. Pentru că dogmele sunt viaţă în Hristos, nu lozinci de strigat pe stradă. Chiar dacă întrerup comuniunea şi se înstrăinează de noi, „nepomenitorii” tot fraţi ai noştri rămân. Şi dacă ei nu ne pomenesc pe noi, noi să îi pomenim la rugăciune, ca să dobândim cu toţii duhul discernământului.

Activitatea cărturărească a vechilor călugărilor de la Bisericani

Stareții de la Bisericani și o parte dintre călugări erau oameni cu o cultură deosebită, având legături strânse cu marile centre culturale și spirituale ale Ortodoxiei. Pe unii îi întâlnim trimiși ca soli la curțile de la Viena, Sankt Petersburg ori Constantinopol. Tot de aici s-au ridicat călugărul Misail ‒ cel care a continuat „Cronica Moldovei”, Pahomie ‒ Mitropolit de Kiev, Mitrofan al Buzăului, vestit tipograf și traducător al Bibliei lui Ștefan Cantacuzino din 1688.

Sfântul Ierarh Chiril al Alexandriei în iconografie

Are obrazul lat și buzele groase și este puțin neted la față și la frunte. Sprâncenele îi sunt groase, mari și rotunde, iar nasul este coroiat și gros la nări.

Mitropolitul Veniamin Costachi ‒ la 20 de ani, deja preot și egumen

Din cei cinci fraţi, patru au îmbrăţişat viaţa călugărească. Cel dintâi, Matei, a fost mare postelnic. Al doilea frate, Constantin, s-a făcut călugăr, primind numele de Chesarie. Al treilea copil, Vasile, a ajuns vestit mitropolit al Moldovei. Al patrulea, schimonahia Elisabeta, a fost stareţă în Mănăstirea Agapia 32 de ani. Ultimul frate, Şerban, a fost consilier al mitropolitului Veniamin, călugărindu-se cu numele de Sofronie.
16 fotografii

Mănăstirea „Sfânta Treime”, a Sfântului Nectarie din insula Eghina (galerie FOTO)

Foto: Oana Nechifor

Mitropolitul Iosif Muşat, primul ierarh al Moldovei

Cea dintâi grijă a Mitropolitului Iosif Muşat a fost să sfătuiască pe Alexandru cel Bun, nepotul său, să aducă de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, ca protector al ţării şi mângâiere a poporului binecredincios. Apoi, însuşi mitropolitul a mers cu mare alai, cu preoţi şi cu mult popor, în frunte cu însuşi voievodul, de au întâmpinat sfintele moaşte mai jos de Iaşi, la locul numit „Poiana Vlădicăi” şi le-au aşezat cu mare cinste în biserica Mirăuţilor din capitala Moldovei.

Mitropolitul Teofan I a format cea mai vestită şcoală de pictură în tehnica al fresco

Acest mitropolit a format în Moldova, la Mitropolia din Suceava, cea mai vestită şcoală de pictori în frescă, printre care străluceau meşterul Dragoş Coman şi zugravul Toma din Suceava. Tot la îndemnul lui, voievodul Petru Rareş a zidit din nou şi a reînnoit mai multe biserici şi mănăstiri, ca: Mănăstirea Humor (1530), Mănăstirea Moldoviţa (1532), Catedrala Episcopiei din Roman (1542), biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava (1535), Mănăstirea Probota (1527), Mănăstirea Bistriţa (1541-1546) şi altele. De asemenea, a rânduit stareţi din cei mai aleşi în mănăstiri şi a dezvoltat şcolile de copişti şi caligrafi de la Putna, Neamţ, Bistriţa, Probota şi Moldoviţa.

Episcopul Isaia de Rădăuţi – sfetnic de taină al voievodului Alexandru Lăpuşneanu

Cunoştea bine istoria Moldovei şi a întregului Bizanţ şi era bun cronicar, caligraf şi vorbitor în limbi. Pe când era ieromonah, înainte de anul 1561, Cuviosul Isaia a copiat un hronograf bizantin şi două cronici, una sârbească şi alta bulgărească, iar între anii 1561-1564 a scris o cronică putneană prescurtată.

Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul ‒ drumul spre sfințenie

Iubitor de Dumnezeu încă din tinerețe și făcător de minuni, Sfântul Mihail a închis gura ereticilor și, pentru aceasta, a fost gonit din loc în loc până ce a trecut la cele veșnice.

Pagini