† PETRU

Prin mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Chișinăului,
Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor

Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal și preaiubiților credincioși din Sfânta și de Dumnezeu păzita Mitropoliei a Basarabiei.

Har, milă și pace de la Hristos Domnul, iar de la noi, arhierești binecuvântări.

Preasfințiile Voastre, episcopi eparhioți,
Preacuvioși și Preacucernici părinți, slujitori ai sfintelor altare,
Iubiți frați și surori în Hristos-Domnul.

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea iubirii milostive a Fiului veșnic al lui Dumnezeu. Hristos, smerindu-Se pe Sine, S-a făcut om muritor, pentru a-l ridica pe om din păcat și din moarte, astfel dăruindu-i viață veșnică.

Temelia credinței creștine ortodoxe izvorăște din iubirea nesfârșită a Fiului lui Dumnezeu față de om. Taina întrupării lui Hristos a fost prezisă de profeții lui Dumnezeu, inspirați de Duhul Sfânt, iar mai apoi a fost trăită și mărturisită de Apostolii lui Hristos[1] și în veacurile ce au urmat a fost apărată și dogmatizată în fața ereziilor de către Sfinții Părinți, aprofundată în teologie și cântată în viața liturgică de toți creștinii dreptcredincioși, iubitori de Dumnezeu, iar Biserica Ortodoxă Română a hotărât ca anul 2023 să fie închinat imnografilor și cântăreților bisericești.

Nașterea Mântuitorului Fiului lui Dumnezeu reprezintă un moment istoric, dar în același timp, el rămâne, mereu actual, viu și prezent. „Iisus Hristos, ieri, și azi, și în veci este același”[2] ceea ce înseamnă că tot ce a săvârșit Hristos este pururea lucrător în viața noastră, indiferent de timp și loc.

Cu opt sute de ani înainte de Hristos, proorocul Isaia a prezis nașterea lui Mesia din fecioară: „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel”[3], iar în alt loc spune: „Prunc S-a făcut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui, și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al Păcii, Părinte al veacului ce va să fie”[4].

Iubiți fii duhovnicești,

Având credință neclintită și luând aminte la cuvintele prorocului Isaia, să ne închinăm pruncului Iisus, născut în peștera Betleemului, și să ne rugăm pentru pacea lumii. După un an plin de încercări, care a lăsat tristețe în inimile popoarelor și a zdruncinat lumea creștină printr-un război între frați, să-L chemăm în rugăciune pe Dumnezeul cel tare și biruitor ca să aducă pace pe pământ, precum odinioară Hristos a venit pe pământ, plin de pace și iubire, smerindu-Se pe Sine, dăruind lumii viața cea veșnică.

Astăzi, prin Întruparea și nașterea lui Hristos, Dumnezeu vine la noi ca pe „cei din întuneric și din umbră” să afle adevărul „că din Fecioară S-a născut Domnul”[5]. El vine la noi pentru a ridica „păcatul lumii”[6] și prin aceasta toată suferința și povara noastră. El vine într-o lume neputincioasă, cuprinsă de patima puterii, o lume dezorientată și secătuită economic, plină de frică și spaimă, o lume aflată în „latura și în umbra morții”[7], dar ne adresează cuvinte de nădejde și mângâiere: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea”[8]; „Eu sunt nu vă temeți!”[9]; „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”[10]; „Eu sunt învierea și viața cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va trăi”[11].

Iubiți frați și surori întru Hristos-Domnul,

Cuvântul lui Hristos nu este doar un simplu îndemn omenesc menit să liniștească sau să ne facă pe noi să uităm pentru o clipă necazurile și durerile noastre. El este izvor de viață și de putere. Hristos devine călăuză în tumultosul drum al existenței noastre, El este Lumina și Adevărul. Lăsând pe Fiul lui Dumnezeu să se nască în inima noastră, devenim oameni tainici ai inimii[12], oameni duhovnicești[13], „crescuți nu în cuvinte învățate din înțelepciunea omenească, ci în cuvinte învățate de la Duhul Sfânt”[14].

Arătând iubire smerită și milostivă față de semenii aflați în nevoi, vom primi de la Hristos – Dreptul Judecător bucuria și slava vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu[15].

În acest an, greu încercat, pe tot cuprinsul Mitropoliei Basarabiei, slujitorii sfintelor altare, voluntarii și credincioșii, au lucrat necontenit în slujirea aproapelui. Și noi, ca popor, ne simțim îndoliați și întristați, deoarece mulți avem rude, prieteni și cunoscuți în țara vecină care se confruntă cu lipsuri și suferințe și uneori chiar moarte. Prin urmare este mare nevoie de multă rugăciune, de solidaritate și ajutorare frățească. În acest sens ne-am ostenim ca anul acesta care a trecut, în cadrul Arhiepiscopiei Chișinăului, să fie deschise mai multe centre de ajutorare a refugiaților, precum Casa de oaspeți „Sfântul Iosif cel Milostiv” a Sectorului Diaconia ce recent a fost sfințită, la începutul lunii decembrie. Cu această ocazie, adresăm îndemnul părintesc tuturor, de a veni în ajutorul celor aflați în suferință ca semn al iubirii milostive a lui Hristos față de ei.

Iubiți credincioși și credincioase,

Sărbătoarea Nașterii Domnului este un prilej de întărire a comuniunii, de întrajutorare și de fapte de milostenie, care sunt roade ale dreptei credințe, mărturii concrete ale iubirii noastre smerite față de Dumnezeu și față de oameni.

Calea către o viață cât mai autentică, în duh de smerenie, de rugăciune și de pocăință, înseamnă împlinirea voii lui Dumnezeu, „Care este ascuns în poruncile Sale, iar cei care Îl caută pe Domnul, Îl găsesc în măsura împlinirii lor”[16].

Legătura strânsă cu Fiul lui Dumnezeu o păstrăm doar prin rugăciune, lăsând inima noastră să se lărgească[17], cuprinzând cât mai mulți dintre semenii noștri, chiar și pe cei ce ne voiesc răul sau ne urăsc pe noi, ca astfel viața dumnezeiască să-și facă cât mai mult loc în noi și, o dată cu acesta, puterea răbdării în suferințe să devină biruitoare asupra morții, a vrăjmașului celui din urmă[18].

Lumina Pruncului Iisus născut în Betleem ne cheamă să arătăm mereu în jurul nostru, prin cuvânt și faptă, semne de speranță, de pace și bucurie.

Să pomenim în rugăciunile noastre pe toți românii de pretutindeni, dar și pe toți cei ce mărturisesc “cuvântul adevărului”[19] ca să păstrăm cu multă iubire frățească, unitatea de credință și de neam.

Drept mărturisitori creștini,

Cuprinși fiind de taina coborârii Fiului lui Dumnezeu la noi prin Nașterea Sa pe pământ, în această atmosferă de sărbătorilor de iarnă, să-L rugăm pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos și pe sfânta Sa Maică, Fecioara Maria să ne dăruiască mai multă credință, mai multă nădejde și mai multă dragoste, pentru ca, la rândul nostru, să răspândim celor din jur bucurie, curaj și mângâiere sufletească.

Să glăsuim împreună cu îngerii, plini de iubirea, iertarea și binecuvântarea lui Dumnezeu: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”[20].

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† PETRU
ARHIEPISCOP AL CHIȘINĂULUI,
MITROPOLIT AL BASARABIEI ȘI EXARH AL PLAIURILOR