mitropolit

Sfântul Ierarh Nifon nu a îngăduit abateri de la legea creştinească, mustrându-l chiar pe domnul Ţării Româneşti

„Să ştii că toată puterea mea este legea Bisericii, pentru care Domnul meu Şi-a vărsat preasfântul Său sânge, ca s-o cureţe de tot păcatul şi s-o sfinţească. Ea va fi curată şi sfântă prin lucrarea dumnezeieştilor porunci, pe care doresc să le păzesc până la sfârşitul vieţii mele. Nu voiesc pentru nevoile mele nici bani, nici haine, nici vreo cinste nu cer de la tine. Eu am fost rânduit de Domnul ca să cert pe cei fărădelege şi nu vreau să fiu părtaş la a ta fărădelege, pentru că nici o lege nu mă lasă. Eu mă voi duce unde mă va îndrepta Domnul, însă voi veţi muri în fărădelege. Multe necazuri şi dureri şi nenumărate rele vor veni peste voi. Atunci mă veţi căuta, dar nu mă veţi mai găsi în viaţă!”

Sfântul Ierarh Nifon s-a supus poruncii ascultării, împlinind astfel voia lui Dumnezeu

În anul 1483, murind mitropolitul Tesalonicului, toţi episcopii, clericii şi monahii l-au ales păstor în loc pe Fericitul Nifon de la Dionisiu. Deci, au trimis doi episcopi cu scrisori la Mănăstirea Dionisiu, să-l ia pe Sfântul Nifon. Iar el le-a zis: „Cine sunt eu, leneşul şi păcătosul, să primesc pe grumazul meu cu totul rănit un jug aşa de greu? Eu am venit în locul acesta să mă liniştesc şi să mă sfârşesc; deci, cum pot să fug de calea pocăinţei şi să iau asupra mea grija atâtor suflete, când abia îmi pot mântui sufletul meu cel păcătos?”.

Mănăstirea Durău

Mănăstirea Durău este așezată la poalele versantului nord-vestic al Ceahlăului. Numele provine de la pârâul Durău sau Duruit, pârâu care coboară din munte și îmbrățișează poiana în mijlocul căreia se înalță mănăstirea.

Cărţi rânduite să fie date în dar – toată averea Mitropolitului Grigorie Dascălul

„Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să vieţuim după cum zice Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate şi cu bună-credinţă. Că după ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt de îndreptare nu ne va fi nouă către Cel Care ne va lua seama. Precum nici cârmaciului, după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul.”

„Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci celui pe care l-a binevoit Dumnezeu!” ‒ Mitropolitul Grigorie Dascălul

Cum trecea noaptea prin satul Tunari, preotul l-a văzut rău îmbrăcat şi l-a închis în coteţul porcilor, crezând că este vreun călugăr hoinar. A doua zi, o slugă i-a dat drumul pe ascuns. După puţin timp, preotul l-a văzut îmbrăcat mitropolit şi s-a înfricoşat. Iar blândul păstor, zâmbind, i-a zis: „Nu te teme, părinte, că porcii sfinţiei tale s-au purtat bine cu mine!”.

Mitropolitului Iosif Naniescu, dăruitorul minunat al elevilor și studenților și al tuturor nevoiașilor

Zilnic veneau zeci de nevoiaşi pentru a primi milă din mâinile Mitropolitului Iosif Naniescu. Pe lângă cerşetorii din oraş, el ajuta mai ales pe elevii şi studenţii săraci. În fiecare an îmbrăca zeci de elevi şi studenţi şi-i hrănea la bucătăria Mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru cărţi şi taxe şcolare. Lunar venea la el pentru milă şi Barbu Lăutaru, vestitul cântăreţ din Iaşi, şi primea milă. Venea şi evreul Rubenşaft regulat, vinerea, pentru milă. Cu ajutorul Mitropolitului, şi-a învăţat fiul carte, a ajuns doctor şi s-a creştinat. Un alt evreu din Iaşi venea din trei în trei ani, numai la el, pentru ajutor. „Cu ajutorul Mitropolitului Iosif – zise el la urmă –, mi-am putut mărita cele trei fete”. Prin aceasta, păstorul cel bun imita pe Sfântul Ierarh Nicolae.

Cazania Mitropolitului Varlaam – prima carte românească tipărită în Moldova

Cazania Mitropolitului Varlaam este cea mai importantă carte veche de învăţătură duhovnicească, alături de Biblia lui Şerban, din anul 1688. Datorită limbii sale atât de curgătoare şi învăţăturii ei dătătoare de viaţă, această carte a avut cea mai largă răspândire pe pământul ţării noastre, mai ales în Transilvania, unde se mai păstrează astăzi peste 350 de exemplare în manuscris. Setea de Hristos, ca şi unitatea de credinţă, de limbă şi de simţire au făcut pe mulţi credincioşi din Transilvania să o scrie cu mâna, pentru a circula mai uşor şi a fi citită din casă în casă. Cazania de la Iaşi a fost multă vreme pentru români cea dintâi carte de religie, de citire, de învăţătură şi de mângâiere duhovnicească, pe limba şi înţelesul tuturor.

Turnul-clopotniţă de la Mănăstirea Frumoasa din Iaşi

Din construcțiile ridicate de către Grigore al II-lea Ghica, se mai păstrează astăzi zidul de piatră cu metereze care înconjoară incinta, având o înălțime de patru metri. Pe latura de vest a incintei, la mijloc, se află turnul-clopotniță, construit în manieră neoclasică, purtând pe cele patru laturi coloane zvelte în stil ionic. Autorul planului turnului clopotniței este arhitectul Martin Kubelka, care a realizat și planurile „palatului de pe ziduri”.

Mitropolitul Iacob Putneanul, ierarh cu o intensă activitate culturală, pastorală şi socială

Cel dintâi lucru pe care l-a făcut mitropolitul Iacob a fost tipărirea în limba românească a cărţilor de cult, de învăţătură duhovnicească şi de luminare a copiilor neştiutori de carte. Timp de 10, ani cât a păstorit Biserica Moldovei, a tradus şi tipărit în tipografia de la Iaşi peste 15 cărţi de cult şi de învăţătură în limba română.

Icoana Maicii Domnului „Îndurerata” de la Mănăstirea Putna

Această icoană a fost donată mănăstirii de Sfântul Iacob Putneanul, fost Mitropolit al Moldovei.

Pagini