Zi de sărbătoare pentru credincioșii din localitatea Ion Neculce, dar și pentru cei din apropierea orașului Târgu Frumos: sfântul locaș a fost sfințit de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

După ce a fost întâmpinat de preoți, de oficialitățile locale, precum și de credincioși, ierarhul a târnosit biserica, binecuvântând zidurile cu Sfântul și Marele Mir și cu apa sfințită. Apoi, conform rânduielilor liturgice, a pecetluit masa Sfântului Altar. În continuare, cei prezenți au luat parte la Sfânta Liturghie oficiată pe un podium amenajat în curtea sfântului locaș.

În cuvântul de învățătură, IPS Teofan a spus:

Noi astăzi am venit la Sfânta Liturghie să Îi mulțumim lui Dumnezeu. Să Îi mulțumim lui Dumnezeu, punând în mâinile noastre această biserică și I-o oferim Lui . Și Dumnezeu, primind în mâinile Sale biserica, ne-o dăruiește din nou nouă, sfințită, binecuvântată, plină de har și de putere. Sfânta Liturghie este acest schimb de daruri. Noi oferim daruri lui Dumnezeu, viața noastră, biserica noastră. Dumnezeu, generos cum este, nu ne dăruiește ceva, ni se dăruiește pe Sine. Acesta este testamentul așezat pe Sfânta Masă, testamentul Domnului Hristos. Știți, prin testament, noi lăsăm ceva urmașilor noștri. Dumnezeu, prin testamentul Său, Se lasă pe Sine nouă, Se dăruiește pe Sine nouă. Și acest schimb minunat de daruri se împlinește în mod special în biserică, în mod special, în timpul Sfintei Liturghii. Sfânta Liturghie și Sfânta Biserică, fiind spațiile în care noi auzim inima lui Dumnezeu bătând în inima noastră. 

La sfârșitul slujbei, drept răsplată pentru lucrările de înoire, IPS Teofan a oferit preotului paroh Cristian Bozariu hirotesia întru iconom, iar tuturor celor care s-au implicat în aceste lucrări, ierarhul le-a acordat distincții de vrednicie.

Scurt istoric

Biserica iniţială a fost ctitoria cronicarului Ion Neculce (1672-1745), datând din perioada domniei lui Grigore al II-lea Ghica şi a păstoririi mitropolitului Antonie al Moldovei (1730-1740). În anul 1895 a fost mutată în satul Prigoreni, în locul ei fiind construită o altă biserică din lemn (1938), primind hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Vitregiile vremurilor au şubrezit-o, drept pentru care în anul 1969 a fost desfăcută. În anul 1971 s-a început construirea unei noi biserici de lemn, pe acelaşi amplasament, cu un ajutor substanţial primit de la Mitropolia Moldovei şi Sucevei şi cu sprijinul acordat de Departamentul Cultelor şi de autorităţile locale. Nici de această dată biserica însă nu a rezistat foarte mult timp. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, lăcaşul de cult a fost refăcut complet, tot din lemn, respectându-se întru totul arhitectura vechii biserici. Sub streaşina lăcaşului de cult se află mormântul cronicarului Ion Neculce.