Vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos și tatăl renumitului compozitor Ciprian Porumbescu – geniu al Baladei românești, preotul Iraclie s-a remarcat prin contribuția pe care a adus-o literaturii din Țara Fagilor, scrierile sale evocând sufletul satului bucovinean, dar și prin împlinirea misiunii pastorale pe care a desăvârșit-o prin nesfârșita dragoste de țară și de neam. Iraclie Porumbescu se numără între oamenii de cultură care și-au dedicat viața apărării și promovării valorilor culturale și tradiționale românești.

S-a născut la data de 9 martie 1823 în localitatea Sucevița, aflată în acea vreme în Ducatul Bucovinei, în familia Golembiowski, țărani români apropiați de Dumnezeu. Tatăl, Atanasie, a fost pălimar la biserică și mai apoi, în 1840, vornic al satului voievodal Sucevița.

Varvara, mama micului Iraclie, grav bolnav la vârsta de 2 ani, a înălțat rugăciuni către Maica Domnului pentru vindecarea fiului și, drept mulțumire, l-a închinat pe acesta Născătoarei de Dumnezeu. A fost mai apoi încredințat egumenului Mănăstirii Sucevița de la acea vreme, arhimandritul Ghenadie Platenchi, care s-a ocupat de educația lui.

După mutarea dascălului la Putna, Iraclie și-a urmat povățuitorul, deslușind în ctitoria Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt tainele scrisului și ale cititului, descoperind totodată muzica psaltică, de care s-a alipit inima sa pentru tot restul vieții.

Al doilea mare dascăl, alături de care și-a întărit dragostea de patrie și a deprins întrebuințarea cu măiestrie a limbii române, a fost profesorul Aron Pumnul, pe care l-a întâlnit la Cernăuți.

După finalizarea cursurilor de la Lemberg (Liov) și Cernăuți, ca urmare a întâlnirilor cu unele personalități de seamă ale vremii în casa familiei Hurmuzachi, tânărul Iraclie a scris poezii patriotice, s-a ocupat de culegerea unor materiale muzicale din Bucovina, iar apoi a alcătuit la rândul său creații folclorice. Între cei care l-au încurajat să descopere comorile lingvistice și melodice specifice zonei s-a numărat și poetul Vasile Alecsandri. Pentru activitatea sa, Ieraclie a fost considerat de o parte dintre istoricii și criticii literari drept un „Creangă al Bucovinei”.

La 20 august 1850 s-a căsătorit în biserica voievodală din Volovăț, ctitorie a Sfântului Ștefan cel Mare, cu Emilia Klodnitzki din satul Voievodeasa, alături de care a avut 9 copii. Numai trei dintre aceștia au trecut de vârsta adolescenței: Ștefan, Ciprian și Maria.

În luna septembrie a aceluiași an a primit hirotonia întru preot pe seama parohiei Șipotele Sucevei, localitate aflată astăzi în Ucraina, păstorind această comunitate între anii 1850-1857 și 1859-1865. A slujit la Boian din 1857 până în 1859, și la Stupca, între 1865 și 1884, loc în care Iraclie a cunoscut numeroase bucurii, dar și pierderi. Atât soția, Emilia, cât și fiul mult iubit, Ciprian, marele compozitor și artist, au trecut la cele veșnice în anul 1876 și respectiv 1883, evenimente care l-au marcat profund. Din anul 1884 a fost preotul satului Frătăuții Noi, până în anul 1896, când și-a început drumul către veșnicie la 13 februarie, la aproape 73 de ani.

În Frătăuți, ca și la Stupca, părintele a fost pentru o vreme și învățător, ocupându-se îndeaproape de formarea copiilor, atât spiritual, ca preot, cât și din prisma dascălului, cunoscută fiind aplecarea sa cărturărească, pasiunea pentru cultură și educație.

Spre sfârșitul vieții, naționalistul și poetul bucovinean a fost exarh arhiepiscopal; mai târziu a fost ales egumen al Mănăstirii Putna.

Timp de 46 de ani, Iraclie a fost vrednic slujitor al lui Hristos, fiind respectat și îndrăgit de credincioșii parohiilor pe care le-a păstorit – dovadă a contribuției sale la creșterea culturală și duhovnicească a bucovinenilor. A dăruit din lumina sa și a încercat să transmită tuturor dragostea față de neamul românesc, respectul față de tradițiile și obiceiurile populare și iubirea față de aproapele, el însuși implicându-se activ în numeroase acțiuni social-filantropice.

Bogata activitate literară și pastorală a părintelui a fost desăvârșită de bucuria reușitelor fiului, Ciprian Porumbescu, compozitor bucovinean, artist de geniu al muzicii românești, autorul imnurilor naționale „Trei culori” și „Pe-al nostru steag e scris Unire”, al „Baladei” și al primei operete românești, „Crai nou”.

***

Iraclie Porumbescu – chip al preotului bucovinean – a fost comemorat în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților sâmbătă, 11 februarie 2023, în trei locuri dragi în care a poposit de-a lungul vieții sale: Frătăuții Noi, Stupca (acum localitatea Ciprian Porumbescu) și Mănăstirea Putna.

Evenimentele omagiale, desfășurate cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, au avut loc în contextul declarării la nivel național a anului 2023 ca „Anul cultural Ciprian Porumbescu”, precum și cu prilejul „Anului comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești”, proclamat de Patriarhia Română prin decizia Sfântului Sinod, preotul Iraclie fiind un iubitor și cunoscător al muzicii psaltice. Totodată, anul acesta se împlinesc 200 de ani de la nașterea părintelui Iraclie Porumbescu.

Dragostea și recunoștința față de cei care și-au lăsat amprenta în muzica și literatura românească a fost oglindită în amenajarea Muzeului și a Casei Memoriale a compozitorului Ciprian Porumbescu, obiective turistice care păstrează obiecte și fragmente din viața familiei acestuia, locuri care „vorbesc”, alături de creațiile literare și muzicale, despre bucuriile și tristețile sufletului bucovinean.

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro

Îți mai recomandăm și: Stupca lui Ciprian Porumbescu, în luminile toamnei

Iraclie Porumbescu – chip al preotului bucovinean – comemorat în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților