-     În timp ce vorbeaţi despre suflet, îmi venea me­reu un gând care nu-mi da pace, spuse Părintele Filip. De ce cercetaţi sufletul despărţit de trup? Sunt oare cu adevărat despărţite şi independente unul de celălalt ?

-     De bună seamă că nu sunt independente. Sufle­tul este strâns legat de trup. Părinţii spun că se întâm­plă cu sufletul ceea ce se întâmplă cu fierul băgat în foc: se face foc, rămânând totuşi fier după fire. Sufle­tul este pretutindeni în trupul omului. Faptul că sufle­tul dă viaţă trupului unit cu el dovedeşte că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu în mai mare mă­sură decât au fost îngerii. Tocmai de aceea în Biserica Ortodoxă spunem că boala sufletului molipseşte şi trupul, tot aşa cum boala trupului molipseşte uneori sufletul. Datorită acestei legături lăuntrice se întâmplă că, deşi sufletul vrea să ajungă la părtăşia cu Dumne­zeu, trupul nu primeşte să urmeze sufletului, din pri­cina patimilor, şi astfel apare osteneala trupească. Atunci ne dăm seama că, deşi sufletul se simte mai curând sănătos, totuşi trupul se simte bolnav şi slăbit. Se vădeşte spusa Domnului: „Că duhul osârduitor este, iar trupul neputincios“ (Mat. 26, 41). Din această pricină, tradiţia ortodoxă statorniceşte ca înaintarea sufletului să fie paralelă cu cea a trupului. Isihasmul tămăduieşte şi trupul în multe feluri şi cu felurite me­tode, spre a ajunge la părtăşia cu Dumnezeu. Iar când omul dobândeşte harul lui Dumnezeu, atunci şi trupul se preschimbă. Acest lucru se vede la Schimbarea la Faţă a lui Hristos, când chipul Său strălucea ca soare­le. Se vede şi la Moise, al cărui chip strălucea orbitor, ca şi la chipul Arhidiaconului Ştefan, care s-a făcut precum chipul unui înger. Prin urmare, există o deose­bire limpede între suflet şi trup, dar nici unul dintre ele nu are putinţa să existe independent de celălalt. De altfel, chiar şi la moarte, sufletul „în chip silnic se des­parte din legătura sa“. Iar despărţirea are loc „prin voia dumnezeiască“. Deci sufletul nu este omul, ci sufletul omului; şi nici trupul nu este omul, ci trupul omului. Omul este alcătuit din suflet şi trup, este o fiinţă psiho­somatică. Prin urmare, şi trupul va fi îndumnezeit şi va fi înviat la A Doua Venire, trecând în veşnicie.

(Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă - Mitropolit Hierotheos Vlachos, Editura Sophia, București, 2001, p.62)