Fericitul Augustin spune: „Iubește și fă ce vrei”. Această afirmație descrie un fel de-a fi care ne oferă libertate și bucurie. Suntem chemați să iubim și să fim transformați prin dragoste. Nu putem iubi deplin fără a lăsa pe Dumnezeu să ne vindece inimile noastre căzute și rănite. În timp ce creștem în puterea noastră de a iubi, învățând să iubim așa cum Dumnezeu iubește, dorințele noastre încep să se alinieze de la sine cu voința lui Dumnezeu. Nu mai avem nevoie să căutăm călăuzire în regulile de conduită, să elaborăm liste cu ce, sub diferite circumstanțe, este păcat și ce nu, deoarece legea este acum scrisă în inimile noastre (Ier. 31,33; Ps. 40, 8; Ev. 10, 16). Acest proces din viața proprie pune alături schimbarea de la legea Vechiului Testament, ce poruncea pentru Israel un comportament religios până în cel mai mic detaliu, la legea iubirii din Noul Testament: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii” (Mt. 22, 37-40).

În perspectiva de un etaj a universului, Dumnezeu nu se află separat de viețile noastre, ca și cum ar locui la etaj și noi la parter și să putem vizita etajul o dată pe săptămână sau când avem chef. Ci, fiecare aspect al vieții noastre este colorat de harul Său. Nu ne mai aflăm singuri la subsol întrebându-ne ce se petrece sus, ci suntem transformați de prezența lui Hristos în fiecare moment, El fiind foarte aproape, chiar în inimile noastre.

Să trăim într-un univers de un singur etaj nu înseamnă, că Dumnezeu ne pune la îndemână cartea Sa de reguli pentru a ne arăta alegerea bună și cea proastă în fiecare acțiune realizată în decursul unei zile. Nu înseamnă că Dumnezeu stă pe umărul meu drept să vadă dacă mănânc prea mult la o masă, stau cu un minut mai mult pe internet sau le spun ceva greșit copiilor mei înainte de culcare. Iubește și fă ce vrei. Universul de un etaj înseamnă mai degrabă că am fost salvați de pe calea fricii, eliberați de cercetarea literei legii din fiecare moment al vieții. Oare mă voi găsi mai bineplăcut înaintea lui Dumnezeu dacă-mi mănânc tot micul dejun sau dacă mai las ceva din el nemâncat și mă ridic flămând? Mănâncă micul dejun dar fă-o mulțumind lui Dumnezeu și având dragoste în inima ta. Postul și ascetismul sunt nevoințe care te duc până la un anumit loc, un exercițiu de a ne întări voința când sufletul este osârduitor dar trupul este slab (Mt. 26, 41). Nu trebuie să ne concentrăm numai pe ele până când ne ia privirea de la a cultiva recunoștința și dragostea, pentru că  „În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire”(1 In. 4, 18).

Adesea, tendința noastră este să trăim mai degrabă în mintea decât în inima noastră. Alergăm să găsim calea potrivită. Oare ce carieră vrea Dumnezeu să urmez? Oare câți copii vrea Dumnezeu să am? Oare ce mașină vrea Dumnezeu să conduc? Iubește-L pe Dumnezeu și pe aproapele tău și urmează ce carieră vrei. Oricâți copii ți-ar da Dumnezeu, iubește-i și crește-i cât mai bine cu putință. Urcă-te la volanul oricărei mașini ți se potrivești și ți-o permiți, dar condu-o cu atenție, fiind recunoscător și cu chibzuință față de ceilalți participanți la trafic, pentru că în orice moment, Dumnezeu ar putea folosi oricare faptă bună a noastră pentru a ne mântui.

Este așa de ușor să locuim în mințile noastre decât în inimi, să ne concentrăm pe deciziile care trebuie să le luăm decât pe starea interioară a sufletului, pentru că inima este locul unde ne ascundem teama, mânia sau durerea. Adesea a ne deschide inima pentru a iubi ne face vulnerabili și scoate la iveală răni la care preferăm să nu privim. Însă o inimă deplină este capabilă de a trăi o asemenea bucurie și dragoste în feluri în care, noi cu inimile noastre reci nu putem decât visa. Acest proces de a ne cerceta în permanență inimile și a le deschide ca să fie încălzite de Dumnezeu seamănă cu mântuirea.

Adesea, suntem încetiniți în a începe acest dificil proces de mâhnirea sau o criză care ne poate întoarce lumea sau inima pe dos. Dar în orice fel am veni la El, Dumnezeu vrea să ne ofere cea mai profundă dragoste și stare de bucurie. Cerul începe aici și acum, chiar în acest moment, prin schimbarea și vindecarea inimilor noastre: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 1, 20). Atunci voi putea iubi și face ce vreau, având dragoste deplină și libertate în Hristos.