La animale, automatismul vieții sexuale (rutul) urmărește fecundarea și reduce orice manifestare sexuală la momentul prescris de natură. La om, ordinea este total diferită și orice reducere a erosului la procreație este o cădere la nivelul animal. Iubirea umană înalță fiziologicul la nivelul dăruirii spirituale reciproce și îmbogățește toată viața cu armoniile sale. Iubirea include procreația, dar aceasta din urmă nu o definește pe cea dintâi, nici nu o epuizează câtuși de puțin și omul trebuie să decidă cu libera și suverana sa conștiință în fața lui Dumnezeu și a tainei iubirii. Este limpede că nu se pot recomanda pur și simplu tehnicile contraceptive, soluția cea mai demnă fiind stăpânirea spirituală. Dar omul trebuie să se înalțe progresiv la această stăpânire și să o facă liber.

(Paul Evdokimov, Taina iubirii, Editura Christiana, p. 205)