conștiință

Puterea care mișcă munții și deschide inima omului

Creștinul care aude și conștientizează că el este unul dintre cei pentru care Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu Cel necuprins S-a arătat în trup şi a „venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut” (Matei 18, 11) mulţumeşte din inimă şi se închină cu smerenie lui Dumnezeu Cel iubitor de oameni.

Ce ne împiedică să ne dăm seama de păcatele noastre?

Câţi dintre noi, ca să fim cinstiţi, se consideră păcătoşi şi nelegiuiţi faţă de Dum­nezeu? Cred că foarte puțini. Când conştiinţa se va trezi, atunci se va trezi şi sufle­tul, şi toate păcatele ne vor apărea în altă lumină. Adâncindu-vă în sufletul vostru, amintiţi-vă ce aţi făcut în vremea care a trecut şi să cerem iertare de la Domnul Dumnezeu.

Glasul conștiinței este glasul voii lui Dumnezeu

Omul simte înăuntrul său îndemnul de a săvârşi ceva bun ca pe un glas venit din Cer. Există însă şi glasul eului nostru. Cunosc şi eu acest glas. Dar glasul pe care trebuie să-l aud nu este cel al egoismului meu, nu e glasul care vine din firea mea omenească, de lut, ci e glasul pe care-l aştept de Sus.

Să-i învățăm pe tineri ce este libertatea adevărată

Dumnezeu este însă izvorul libertăţii; tocmai de la El a primit omul posibilitatea de a fi liber. Aşadar, conştiinţa, acest glas al lui Dumnezeu în om, este totodată şi glasul libertăţii în om.

Semnificația poruncii a cincea

Nu numai copiii să cinstească şi să îngrijească pe părinţii lor, ci şi părinţii pe copii, slugile pe domnii lor, și stăpânii pe slugile lor, cei mari pe ucenicii lor, şi aceştia pe mai marii lor, bărbaţii pe muieri, şi acestea pe bărbaţi, ginerii pe socri şi orice alte rudenii.

Conștiința e gândul sădit de Dumnezeu în om

Conștiința e gândul sădit de Dumnezeu în om, ca o scânteie fierbinte si luminoasă. Conștiința luminează deplin mintea și o obligă să facă deosebirea între bine și rău.

Vrei liniște interioară?

Trupul se va strica degrabă, poftele vor păli, doar sufletul va trăi veşnic. „Căci ce va semăna omul, aceea va şi secera; cel ce seamănă în propriul său trup, din trup va secera stricăciune; dar cel ce seamănă în duhul, din duhul va secera viaţă veşnică”. (Galateni 6, 7-8).

Deosebirile dintre rugăciunea particulară și rugăciunea comună

Rugăciunea liturgică încadrată în cultul public depășește particularismul și egoismul, cultivând în membrii comunitații rugătoare sentimentul și conștiința universalitații Bisericii din care facem parte. Forma ei desăvărșită și consacrată ne învață să ne încadrăm în comunitate, să vedem dincolo de nevoile și interesele proprii și să ne rugăm nu numai pentru cei prezenți, ci și pentru cei absenți, pentru cei de departe și pentru toată lumea.

Foloasele desei mărturisiri

Cel care des se mărturiseşte, când îşi va aduce aminte cum că după puţin are să se mărturisească, deşi (poate) va fi avut scop ca să păcătuiască, se opreşte, socotind ruşinea ce are să ia când se va mărturisi şi mustrarea ce va să audă de la duhovnic.

„Nu lovi pe cel lovit de patimi!”

În absenţa unui generozităţii sufleteşti, rămân a se înstăpâni răzbunarea şi revanşa, astfel încât astăzi peste tot bântuie războaie şi tulburări în sânul aceluiaşi popor. În acest tip de război, cu totul special, omorându-i pe alţii, te ucizi pe tine însuţi, şi rănindu-i pe ceilalţi, îţi aduci vătămare şi ţie.

Pagini