conștiință

Duhovnicul și penitentul în scaunul mărturisirii

Mărturisirea constă dintr-un dialog între duhovnic și penitent, dialog ce debutează cu întrebări care-l ajută pe duhovnic la conturarea personalității civile, religioase și morale a penitentului. Duhovnicului i se cere multă răbdare pentru a putea ancora în veșnicie pe cel care se mărturisește, pentru că ceea ce dezleagă preotul străbate cerurile și intră în memoria veșniciei.

Te faci mucenic, mărturisind credinţa cea bună

Cel ce este iubitor de arginți și iubitor de dulceți, și își închide îndurările sale față de fratele său și nu miluiește pe aproapele său, acela s-a lepădat de Iisus și idolilor slujește, că se închină făpturii mai mult decât Făcătorului, iar iubirea de arginți este rădăcina tuturor răutăților.

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

Mitropolitul Andrei Şaguna – Primele traduceri ale Bibliei în limba română

Limba acestei cărţi nu e făcută, ci luată chiar din gura poporului. Şi aşa traducătorul nu e decât un răsunet, nu numai al limbii, ci şi al simţirii şi, peste tot, al chipului cugetării poporului. Cu tot dreptul dar se pot numi aceste ediţii, cea dintâi Biblie - nu a românilor din Ardeal, ori din Ţara Românească, ori de aiurea - ci cea dintâi Biblie a poporului românesc întreg, cel dintâi glas obştesc cu care se roagă acest popor Părintelui din Ceruri. 

Împărtășirea copiilor – responsabilitate asumată pas cu pas

Atunci când copiii vor creşte şi vor şti că acestea sunt Trupul şi Sângele lui Hristos, este foarte important ca împărtăşania să nu se transforme într-o procedură săptămânală, atunci când copilul se alintă sau ţipă înaintea Potirului, fară a se gândi ce face. Dacă vedeţi că fiul/ fiica se comportă astfel sau se bate cu vreun copil, să nu-i permiteţi să se apropie de împărtăşanie. 

Păcatul – o infidelitate şi o nedreptate faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri

În aceleaşi păcate poate cădea şi un simplu cerşetor sau un muncitor, ca şi un savant sau mare demnitar. Pornirile spre a păcătui există în acelaşi fel la toţi oamenii, datorită alterării fiinţei umane în urma păcatului lui Adam. Deci, cu înclinaţia spre păcat, se naşte genealogic fiecare om muritor de pe acest pământ. 

Unde trebuie să se oprească grija părintească faţă de copii

Dacă Dumnezeu nu vă va binecuvânta copiii, cu ce-i veţi ajuta de unul singur? Oare Dumnezeu nu va ajunge să Se poarte cu nepăsare faţă de ei din pricina îngrijirii dumneavoastră prisositoare? Şi atunci, cu grijile dumneavoastră nu veţi înfăptui nimic temeinic, iar Dumnezeu nu va face nimic pentru ei din pricina dumneavoastră, în loc de bine, va ieşi rău. Încredinţaţi-vă de aceasta şi puneţi măsură grijilor pentru copii.

Libertatea trebuie asumată

În întregul univers nu există nimic mai important decât opţiunile libere făcute de persoanele dotate cu raţiune şi conştiinţă. Ca fiinţe umane, deşi suntem condiţionaţi de mediul înconjurător şi de motivaţiile inconştiente, nu le suntem niciodată sclavi neputincioşi.

Omul primește toate darurile abia atunci când își exercită libertatea de alegere

Dumnezeu îi spune omului în fiecare zi: „Viaţă şi moarte ţi-am pus Eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa, ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi” (Deuteronomul 30, 19). Numai exercitându-şi liberul arbitru, devine omul cu adevărat uman. Fiinţa umană este aşadar, mai întâi, o făptură liberă.

Foloasele desei mărturisiri

Cel care des se mărturiseşte, când îşi va aduce aminte cum că după puţin are să se mărturisească, deşi (poate) va fi avut scop ca să păcătuiască, se opreşte, socotind ruşinea ce are să ia când se va mărturisi şi mustrarea ce va să audă de la duhovnic.

Pagini