conștiință

Mustrare de conștiință

Îmi ziceam adesea: lasă, mai târziu m-oi pocăi, Nu gândeam că peste-o oră voi trăi sau voi muri.

Mitropolitul Andrei Şaguna – Primele traduceri ale Bibliei în limba română

Limba acestei cărţi nu e făcută, ci luată chiar din gura poporului. Şi aşa traducătorul nu e decât un răsunet, nu numai al limbii, ci şi al simţirii şi, peste tot, al chipului cugetării poporului. Cu tot dreptul dar se pot numi aceste ediţii, cea dintâi Biblie - nu a românilor din Ardeal, ori din Ţara Românească, ori de aiurea - ci cea dintâi Biblie a poporului românesc întreg, cel dintâi glas obştesc cu care se roagă acest popor Părintelui din Ceruri. 

Inima omului nu se liniștește, până nu se odihnește în Hristos

Ca niște fiare sălbatice se ridică patimile și poftele, sfâșiindu-ne tot ce e mai bun și mai sfânt în noi. Cădem în deznădejde și vrem să ne punem capăt zilelor. Dar glasul lăuntric al lui Dumnezeu și al Îngerului păzitor ne sfătuiește să ne întoarcem, să cădem în genunchi, să suspinăm și să plângem, cerând mila lui Dumnezeu.

„Trebuie făcut totul pentru evitarea divorțului. Omul trebuie să-și asculte conștiința”

În general, în viața de familie orgoliul și mândria sunt dușmanii cei mai periculoși. Dacă nu există smerenie, viața de familie normală este imposibilă. Lucrul principal în viața de familie este să-l rabzi pe celălalt. Și lucrul acesta este foarte greu. Una este să rabzi pe cineva într-o anume situație și alta e să-i rabzi toate neajunsurile timp de mulți ani. Acesta e un mare efort. Fără ajutorul lui Dumnezeu este imposibil. Tocmai de aceea Biserica sfințește căsătoria prin Taina Cununiei.

Rana sufletului este alinată de cuvintele sfinte

Să tămăduiască, aşadar, mai întâi rana sa şi atunci va putea să vindece puroiul fratelui, oblojind cu cuvinte dumnezeieşti sufletul lui.

Tratament pentru suflet ‒ pregătirea pentru Împărtășanie

Să ne curățăm în apele de lacrimi ale pocăinţei şi vom lua înlăuntrul nostru doctoria cea multvindecătoare – Trupul şi Sângele Domnului nostru. Este nevoie să ne pregătim şi noi pentru acest tratament – şi pe cât e sufletul mai presus de trup, pe atâta şi grija noastră pentru tratamentul lui trebuie să fie mai puternică.

Despre pacea pe care o dăruieşte Biserica

Pacea politică şi civilă, pacea dinafară şi dinăuntru, pacea dintre oameni şi dintre popoare, pacea cu Dumnezeu şi cu conştiinţa, pacea cu lăudătorii şi cu prigonitorii, cu viaţa şi cu moartea, cu pământul şi cu cerurile; într-un cuvânt, pacea care covârşeşte toată mintea (Filipeni 4, 7), această pace o propovăduieşte Biserica tuturor fiilor omeneşti în toate ţările şi ostroavele pământeşti.

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

Să ne rugăm pentru toţi cei care ne vorbesc de rău

Să păstrăm experienţa dobândită din ispită, să aruncăm toate „otrăvurile” şi să ne amintim mereu de cuvintele Sfântului Efrem Sirul: „Dacă ţi se va întâmpla să fii clevetit, iar după aceasta se va dovedi curăţia conştiinţei tale, nu te semeţi, ci slujeşte cu smerenie Domnului”.

Duhovnicul și penitentul în scaunul mărturisirii

Mărturisirea constă dintr-un dialog între duhovnic și penitent, dialog ce debutează cu întrebări care-l ajută pe duhovnic la conturarea personalității civile, religioase și morale a penitentului. Duhovnicului i se cere multă răbdare pentru a putea ancora în veșnicie pe cel care se mărturisește, pentru că ceea ce dezleagă preotul străbate cerurile și intră în memoria veșniciei.

Pagini