conștiință

Tratament pentru suflet ‒ pregătirea pentru Împărtășanie

Să ne curățăm în apele de lacrimi ale pocăinţei şi vom lua înlăuntrul nostru doctoria cea multvindecătoare – Trupul şi Sângele Domnului nostru. Este nevoie să ne pregătim şi noi pentru acest tratament – şi pe cât e sufletul mai presus de trup, pe atâta şi grija noastră pentru tratamentul lui trebuie să fie mai puternică.

Nu există nimic la întâmplare

Este o fugă de Dumnezeu, când lumea se desprinde de locul în care luptă. Dacă ar înțelege că nu face nimic fără voia lui Dumnezeu, oamenii ar fi mult mai prezenți, s-ar simți foarte bine, chiar în suferință, chiar pe cruce.

Sunteţi soţie, sunteţi mamă, sunteţi stăpână a casei

Toate îndatoririle soţiei, mamei, stăpânei casei sunt înfăţişate în scrierile sfinţilor Apostolii. Cercetaţi-le și apucaţi-vă să le împliniţi cu conştiinciozitate, fiindcă este îndoielnic că mântuirea se poate rândui fără împlinirea îndatoririlor pe care ni le impun poziţia socială şi ocupaţia noastră.

În Spovedanie, rolul cel mai important Îl are Dumnezeu

Chiar dacă ni se cere să ne pregătim cu grijă examenul de conștiință, credinciosul, în ultimă instanță, ajunge la Spovedanie cu mâinile goale, neputincios, recunoscând că nu se poate vindeca singur și cerând altcuiva să-l vindece. Și acest Altul, Căruia Îi cere ajutorul nu este preotul, ci Dumnezeu.

„Doamne, vindecă-mă cu iertare, pe trecut pune uitare”

Drumul meu necunoscut este viața din trecut, Pe care-am trăit-o eu, depărtat de Dumnezeu.

Plângerea păcatelor, jertfa care ne face bineplăcuți lui Dumnezeu

Să lăcrimăm mai înainte de vreme, ca să nu scrâșnim din dinți, întru acea vreme. Să plângem vremelnic, ca prin această jertfă să fim plăcuți lui Dumnezeu.

Inima noastră e în mâna lui Dumnezeu

Luminează-ți inima cu credința, întărește-o cu nădejdea, încălzește-o cu dragostea, cădește-o cu rugăciunea, curăț-o cu lacrimile, hrănește-o cu Sângele Domnului și o înalță spre Cer precum o candelă aprinsă.

Deosebirile dintre rugăciunea particulară și rugăciunea comună

Rugăciunea liturgică încadrată în cultul public depășește particularismul și egoismul, cultivând în membrii comunitații rugătoare sentimentul și conștiința universalitații Bisericii din care facem parte. Forma ei desăvărșită și consacrată ne învață să ne încadrăm în comunitate, să vedem dincolo de nevoile și interesele proprii și să ne rugăm nu numai pentru cei prezenți, ci și pentru cei absenți, pentru cei de departe și pentru toată lumea.

Suferința lumii se vindecă prin venirea în lume a lui Hristos

Chinul conștiinței noastre și suferința lumii nu se vindecă dacă Dumnezeu nu este cunoscut, mărturisit și trăit de toți oamenii de pretutindeni, ca iubire, ca Tată din veci al Fiului iubirii Sale, fără să fie contemplat împreună cu Fiul Său Cel veșnic. Cum să simt dragostea Lui, îmbrățișarea Lui, altfel decât în brațele Iubirii Lui – „brațele părintești”, Fiul și Duhul Sfânt?

Ușa spre pocăință este deschisă. Grăbește-te!

Vei merge cândva la judecată și atunci, toate cele ascunse se vor vădi; martori ce nu pot fi mituiți vor sta de față și vei rămâne fără cuvânt. Osânda va rămâne de neschimbat. Un singur mijloc poate abate acest sfârșit de neînlăturat: pocăința. Ușa spre ea este deschisă.

Pagini