conștiință

De Maica Domnului se bucură toată făptura!

„Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine!”

„Am făcut un sacrificiu de dragul copiilor”

N-ai făcut bine că i-ai certat pe copii. A fost o faptă rea că au lăsat în picioare un ieromonah bătrân şi nu i-au cedat de bunăvoie locul, aşa cum ar fi trebuit. Dar dacă s-ar fi ridicat când i-ai mustrat tu sau dacă aş fi acceptat locul pe care mi l-ai oferit, ei n-ar fi înţeles că au făcut ceva rău, ci, dimpotrivă, s-ar fi simţit justificaţi şi îndreptăţiţi în fapta lor. Văzându-mă, în schimb, stând în picioare atâtea ore în faţa lor, li s-a trezit  conştiinţa şi i-a mustrat în tăcere pentru fapta lor. Doar aşa se poate mântui omul: când se pocăieşte nu pentru că-l ceartă cineva din afară, ci pentru că-l mustră propria sa conştiinţă.

Milostenia care nu ne costă absolut nimic

Noi, care ne numim sănătoşi, să nu-i uităm pe oamenii care suferă! Oamenii aceştia să nu lipsească din rugăciunile noastre şi din grija noastră, să-L rugăm pe Dumnezeu să le trimită răbdare, alinare, vindecare. Trebuie să ne familiarizăm cu durerea fraţilor noştri! Dacă nu facem astfel, nu avem iubire! Dacă-i uităm, ne găsim în afara iubirii lui Dumnezeu.

„Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în inima noastră” – Arhimandritul Cleopa Ilie

Prin toate ne mustră conştiinţa când greşim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheamă la El: „Omule, ai greşit. Eu te iert, dar să nu mai faci. Vino la Mine, căci la Mine este izvorul iertării, al iubirii şi al milostivirii! Pune început bun de azi înainte, să nu mai păcătuieşti”.

„Doamne, vindecă-mă cu iertare, pe trecut pune uitare”

Drumul meu necunoscut este viața din trecut, Pe care-am trăit-o eu, depărtat de Dumnezeu.

Când este lipsită de valoare spovedania?

Aşadar, să ştii că spovedania ta este seacă, fără valoare, nulă şi chiar supărătoare pentru Domnul, atunci când mergi la spovedanie fără nicio pregătire.

Câți dintre noi ascultăm glasul lui Dumnezeu?

Și mintea omului înainte de păcat era atât de luminată și înțelegătoare încât Dumnezeu l-a pus pe om să dea denumire la toate viețuitoarele făcute de El. Dar cum a știut omul să le dea nume?

Deosebirile dintre rugăciunea particulară și rugăciunea comună

Rugăciunea liturgică încadrată în cultul public depășește particularismul și egoismul, cultivând în membrii comunitații rugătoare sentimentul și conștiința universalitații Bisericii din care facem parte. Forma ei desăvărșită și consacrată ne învață să ne încadrăm în comunitate, să vedem dincolo de nevoile și interesele proprii și să ne rugăm nu numai pentru cei prezenți, ci și pentru cei absenți, pentru cei de departe și pentru toată lumea.

Responsabilitatea duhovnicului şi îndatoririle fiilor duhovniceşti

Calea spre mântuire începe din momentul întoarcerii la Dumnezeu cu sentimentul şi conştiinţa propriei pieiri. Această conştiinţă ne obligă să căutăm un Mântuitor şi-i aduce pe mulţi în Biserică. Iar aici, pe pragul Bisericii, la izvorul mântuirii, stă prima piatră de poticnire pentru omul abia trezit la viaţa duhovnicească şi pentru duhovnicul care primeşte „pruncul duhovnicesc” spre educaţie.

Drumul Crucii lui Hristos este pietros şi plin de spini

Toate lucrurile trebuie împlinite cinstit, fără făţărnicie şi fără a fi pe plac oamenilor, astfel încât conştiinţa să nu te mustre în nimic şi să-ţi fie curată.

Pagini