Jertfă şi mărturisire la moaştele Sfintei Parascheva
Mii de pelerini înfruntă zilele acestea oboseala şi frigul pentru a ajunge să se închine la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Bătrâni stând pe scaune, mame venite cu landouri sau oameni scriind acatiste pe garduri – toţi sunt preocupaţi de ceea ce se întâmplă la baldachinul decorat cu buchete mari de flori. Unii stau la rând şi de trei ori, convinşi fiind că această „Golgotă a pelerinilor” le va aduce bucurii mai mari decât jertfa depusă.
În fiecare an, pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva reprezintă o lecţie de smerenie, răbdare, evlavie şi jertfă pentru ajutorul şi ocrotirea pe care oamenii le simt mereu. Fie că este vorba despre probleme materiale, ajutor pentru mântuire sau simpla mângâiere a sufletului, acest pelerinaj îi ajută pe oameni să fie cu un pas mai aproape în „chemarea spre sfinţenie”. Minunile Sfintei Parascheva sunt un izvor de nădejde pentru toţi cei care trec printr-o anumită criză. Omul este, prin însăşi natura sa, un pelerin pe acest pământ. Însăşi Cuvioasa Parascheva a practicat pelerinajul, fiind cuprinsă de dorul arzător de a merge la Ierusalim. Sfânta numită „cea grabnic ajutătoare şi mult folositoare” nu a părăsit niciodată pe cei aflaţi în suferinţe şi în nevoi, ci mereu se întreba: „Există oare atâta bogăţie încât să ajungă să acopere toate nevoile şi lipsurile atâtor fiinţe nefericite?” De aceea, Sfânta Parascheva adună în fiecare an la Iaşi sute de mii de credincioşi, care vin să-i adreseze rugăciuni de cerere şi de mulţumire pentru mijlocirea Cuvioasei înaintea Tatălui ceresc.
Gândurile pelerinilor la racla Cuvioasei Parascheva
Fiecare dintre credincioşii care ajung la moaştele Sfintei Parascheva au în minte rugăciunile pe care doresc să i le adreseze Cuvioasei. Fie că se roagă pentru ei înşişi, fie că îi pomenesc în rugăciune şi pe cei ce nu au reuşit să ajungă acolo, oamenii simt mulţumirea sufletească din spatele sacrificiului adus lui Dumnezeu.
„Este o realizare foarte mare pentru că de şapte ani nu pot să nu fiu prezentă aici. Chiar dacă am pierdut trenul şi nu ştiu cu ce o să mă întorc la Bucureşti, simt că a meritat orice sacrificiu”, spune Ecaterina, îndreptându-şi privirea spre racla Sfintei Parascheva. Un grup de tinere cu ochii copilăroşi, ce abia au trecut pe la sfintele moaşte, discută între ele foarte încântate. „Ne-am aşezat la rând la ora şapte dimineaţa şi acum, după 12 ore, am reuşit să ne închinăm, dar nu simţim în niciun fel oboseala”, spune simplu Mariana din Ploieşti. Chiar dacă nu a reuşit să se închine la sfintele moaşte din cauza stării de sănătate, doamna Aneta i-a cerut Cuvioasei să păzească lumea de dezastre. Maria din Feteşti este văduvă de 17 ani şi a venit să se roage pentru copiii şi nepoţii săi, iar Maria din Bacău a cerut înţelepciune şi sporirea credinţei, regretând faptul că nu a putut ajunge anul trecut la Iaşi.
Doamna Smaranda din Ialomiţa este pensionară şi mărturiseşte că „am venit să ne rugăm pentru familie şi pentru copii, să avem cu toţii linişte. Este al paisprezecilea an de când vin la Cuvioasa şi de fiecare dată când ajung în faţa raclei Sfintei Parascheva nu pot decât să plâng”, spune femeia rostind cuvintele din ce în ce mai greu. Constantin este un bărbat năpădit de poveri, cu statura pipernicită şi mâinile tremurânde. „Ferice de cel ce lasă toate grijile şi se sacrifică, dorind să se apropie de sfinţi prin faptele lor pentru că dacă ei au putut, înseamnă că putem şi noi. Am rugat-o pe Sfânta Parascheva să ne ţină în legătură cu Tatăl Ceresc şi să ne dea pace între oameni. Chiar şi în timpul comuniştilor veneam la Cuvioasa pentru că simţeam că nu mă pot despărţi de ea”, spune bărbatul cu o voce stinsă.
Maica Valentina din Basarabia a venit să se roage Cuvioasei Parascheva pentru mănăstirea ei ce ţine de Mitropolia Basarabiei, să înlăture dezbinarea, să fie linişte, pace şi dragoste între credincioşi. În raionul Sângerei, lângă Bălţi, paraclisul nou construit o are ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Deşi spune că a venit întristată, după ce a trecut pe la moaşte bucuria i-a cuprins întreg sufletul. Gheorghe din Craiova este un om lucid, conştient de fiecare cuvânt pe care-l rosteşte. „Am citit viaţa Cuvioasei şi ştiu că este făcătoare de minuni. Soţia mea vine de zece ani la Iaşi, iar de anul trecut m-a convins şi pe mine să merg şi pot spune că a meritat din plin”, îşi aminteşte bucuros bărbatul.
Unii pelerini se îndreaptă spre locurile amenajate pentru aprinsul lumânărilor, alţii păşesc emoţionaţi pe culoarul strâmt, convinşi fiind că vor simţi ajutorul Sfintei Parascheva o perioadă cât mai îndelungată de timp.