De multe ori într-o conversaţie cu cunoscuţii noştri se întâmplă să vorbim despre o persoană anume. După ce putem cunoaşte că ceea ce spunem în discuţia respectivă se consideră judecare sau este ceva neutru, ceva ce nu poate fi socotit păcat? Ca să înţelegem dacă în acele momente vorbim cu patimă sau nu împotriva cuiva, ar trebui să avem în vedere două lucruri: oare, ne-am fi întristat noi dacă acele cuvinte pe care le spunem despre alţii s-ar fi spus şi despre noi? Şi doi, aceste cuvinte pe care le spunem despre altul, am fi în stare să i le spunem şi în faţă sau nu? Dacă vreuna din aceste două se întâmplă, fie dacă nu putem spune lucrurile acestea şi în faţa lui sau dacă ne-am fi supărat dacă le-am fi auzit rostindu-se despre noi, atunci într-adevăr motivele pentru care discutăm despre aproapele sunt încărcate de patimă şi am căzut în judecare.

(Arhimandrit Vasilios Papadaki, Păcatul judecării aproapelui şi al slujitorilor sfinţi, Editura Egumeniţa, 2011, p. 53)