judecată
 

Păcatul este boală ‒ dacă nu judeci bolnavul, de ce judeci păcătosul?

Voi care sunteţi drepţi: păcatul înseamnă slăbiciune, iar a te teme de păcătoşi înseamnă a te teme de oameni. Păcătosul e îngrozit de omul cel drept din sine care e mort şi de două ori îngrozit de un drept viu dinafara sa. Nu fiţi îngroziţi de cineva care este îndoit îngrozit de voi. Nu este Domnul vitejia drepţilor? Nu este Domnul Atotţiitorul generalul cetelor celor drepţi? 

Dacă oamenii și-ar simţi păcatele proprii, n-ar mai avea timp să-i judece pe alţii

Nu are cum să nu ne pară rău de oamenii prin care vine sminteala, însă Dumnezeu este atât de milostiv, că poate să-i cheme şi pe cei neputincioşi la pocăinţă. De altfel, lumea vede neorânduiala la monahi, dar pe a sa nu şi-o vede: dacă şi-ar simţi păcatele, n-ar mai avea timp să-i judece pe alţii.

Judecându-l pe cel care a greșit, îl împingem şi mai jos

Prin jertfa tăcută a iubirii noastre şi prin rugăciunea tainică pentru el, îi trezim conştiinţa, care i se va limpezi şi-l va acuza ea singură şi, astfel, el se va pocăi şi se va îndrepta. Cu tăcerea ta, l-ai ajutat.

„De ce nu vii la Mine să te vindec, să te odihnesc, să te mângâi? Vino să te odihnesc, vino să te mângâi, vino să te iau în brațe!”

Dumnezeu nu zice de ce ai mințit, de ce ai omorât, de ce ai făcut acel păcat... Niciodată nu pune întrebarea asta, fiindcă El știe de ce.
La Judecată, Hristos va căuta să vadă cât regăsește din El în sufletul nostru.
___   Părintele Constantin Necula

(Video) Vorbe înțelepte pentru un fiu duhovnicesc necunoscut

Cea mai importantă preocupare a noastră ar trebui să fie efortul de a ne vedea păcatele și de a ne pocăi pentru ele.

Harul lui Dumnezeu bate la ușa fiecăruia

Fiecare cu fiecare ne întâlnim și sunt metodele pedagogiei divine prin care Dumnezeu trimite fiecăruia solii Lui ca să-l trezească. Nu există om căruia să nu-i fi „ciocănit” harul la ușă.

Mânia – o altă modalitate de a ucide?

Numai în caz de ucidere se trimite în judecată? Numai această ucidere trebuie pedepsită? Atâţia răufăcători care ucid pe încetul, cu cuvântul, cu pâra, cu mânia, trebuie lăsaţi în pace, pentru că n-au ajuns la a ucide în înţelesul concret?

Atenția mea trebuie să fie la faptele și gândurile mele, nu la păcatele celorlalți

Cei care vor cugeta mereu la răutăţile lor şi le vor osândi în fiecare zi, neîndreptăţindu-se pe ei înşişi, Îl vor avea blând în ziua Judecăţii pe Judecător. Şi acest lucru l-a spus lămurit Pavel: „Dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am mai fi judecaţi de Domnul” (I Corinteni 11, 31).

Şi totuşi, duhovnicul nu este un guru

Să presupunem că există o situaţie în care un cleric chiar ar fi pedepsit pe nedrept. Cum ne învaţă Dumnezeu să reacţionăm în astfel de situaţii? În nici un caz prin proteste vocale şi manifestări violente. Cine procedează aşa nu este cu nimic mai bun decât cel care, eventual, ar fi săvârşit o nedreptate, pedepsind un nevinovat. Hristos Însuşi nu a primit să fie apărat.

Pagini