judecată
 

Maica Gavrilia ‒ Să ne rugăm să-i iubim pe oameni exact așa cum sunt

Cine trăieşte în trecut, trăieşte precum un lepădat. Cine trăieşte în viitor cu imaginaţia lui, este naiv, deoarece viitorul este doar al lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găseşte doar în prezent. În vecinicul prezent al lui Dumnezeu. Reuşite au doar cei carele fac ceva cu adevărată dragoste. Discernământul este Darul lui Dumnezeu şi trebuie să ne rugăm ca să-l dobândim. Este neapărat pentru a noastră ocrotire şi pentru a noastră întărire.

Neosândirea fratelui şi tăcerea păzesc pacea sufletului

Pentru a-ţi păstra pacea sufletească, trebuie să-ţi îndrepţi foarte des atenţia spre tine însuţi şi să te întrebi: „În ce stare mă aflu?”.

Dacă oamenii și-ar simţi păcatele proprii, n-ar mai avea timp să-i judece pe alţii

Nu are cum să nu ne pară rău de oamenii prin care vine sminteala, însă Dumnezeu este atât de milostiv, că poate să-i cheme şi pe cei neputincioşi la pocăinţă. De altfel, lumea vede neorânduiala la monahi, dar pe a sa nu şi-o vede: dacă şi-ar simţi păcatele, n-ar mai avea timp să-i judece pe alţii.

Păcatul este boală ‒ dacă nu judeci bolnavul, de ce judeci păcătosul?

Voi care sunteţi drepţi: păcatul înseamnă slăbiciune, iar a te teme de păcătoşi înseamnă a te teme de oameni. Păcătosul e îngrozit de omul cel drept din sine care e mort şi de două ori îngrozit de un drept viu dinafara sa. Nu fiţi îngroziţi de cineva care este îndoit îngrozit de voi. Nu este Domnul vitejia drepţilor? Nu este Domnul Atotţiitorul generalul cetelor celor drepţi? 

Pe toți ne așteaptă Dumnezeu în Rai!

La Înfricoșata Judecată, Mântuitorul va spune drepților: „Veniți binecuvântații Părintelui meu, moșteniți Împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii”. Dumnezeu a pregătit Raiul pentru oameni, la care toți suntem chemați, iar iadul – pentru diavoli.

Mânia – o altă modalitate de a ucide?

Numai în caz de ucidere se trimite în judecată? Numai această ucidere trebuie pedepsită? Atâţia răufăcători care ucid pe încetul, cu cuvântul, cu pâra, cu mânia, trebuie lăsaţi în pace, pentru că n-au ajuns la a ucide în înţelesul concret?

Atenția mea trebuie să fie la faptele și gândurile mele, nu la păcatele celorlalți

Cei care vor cugeta mereu la răutăţile lor şi le vor osândi în fiecare zi, neîndreptăţindu-se pe ei înşişi, Îl vor avea blând în ziua Judecăţii pe Judecător. Şi acest lucru l-a spus lămurit Pavel: „Dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am mai fi judecaţi de Domnul” (I Corinteni 11, 31).

Sufletul păcătos de milă are nevoie, nu de judecată

Şi pentru ce, frate, să urăşti pe păcătos? Oare pentru că, după a ta părere, nu este drept? Dar unde este dreptatea ta, dacă nu ai dragostea? De ce n-ai plâns mai bine pentru el? Ba, tu l-ai şi gonit!

Harul lui Dumnezeu bate la ușa fiecăruia

Fiecare cu fiecare ne întâlnim și sunt metodele pedagogiei divine prin care Dumnezeu trimite fiecăruia solii Lui ca să-l trezească. Nu există om căruia să nu-i fi „ciocănit” harul la ușă.

Avem atâtea greșeli și păcate personale, dar îi bârfim și-i judecăm pe alții fără oprire

Avem atâtea păcate asupra noastră, suntem atât de împovărați, avem atâtea greşeli personale, şi nu trebuie ca din cea mai mică pricină, când auzim ceva, să începem să bârfim. Rădăcina păcatului judecării începe din egoism şi mândrie, care sunt mari boli duhovnicești. Toate patimile, păcatele şi căderile îşi au punctul de plecare în egoism.

Pagini