judecată

Păcatul este boală ‒ dacă nu judeci bolnavul, de ce judeci păcătosul?

Voi care sunteţi drepţi: păcatul înseamnă slăbiciune, iar a te teme de păcătoşi înseamnă a te teme de oameni. Păcătosul e îngrozit de omul cel drept din sine care e mort şi de două ori îngrozit de un drept viu dinafara sa. Nu fiţi îngroziţi de cineva care este îndoit îngrozit de voi. Nu este Domnul vitejia drepţilor? Nu este Domnul Atotţiitorul generalul cetelor celor drepţi? 

Lumea aceasta se aseamănă cu noaptea, iar cea viitoare cu ziua

Precum noaptea, sfârşindu-se, ziua începe a lumina, iar mai-nainte de răsăritul soarelui întunericul se amestecă oarecum cu lumina până când întunericul nopţii va trece desăvârşit, iar lu­mina zilei următoare cu totul se va fi întors, tot aşa şi sfârşitul lumii acesteia de acum.

Pilda unui sărac bineplăcut Domnului

Iar când i s-a apropiat lui ceasul ca să se ducă din viaţa aceasta, în vremea mutării sale a început a cânta şi a slăvi pe Dumnezeu.

Diferența dintre judecata particulară și Judecata de Apoi

Dacă, după cum învaţă slăvita şi adevărata noastră Biserică Ortodoxă, Hristos va veni să judece viii şi morţii, noi înţelegem prin aceasta că morţii trecuţi în lumea de dincolo de mormânt n-au fost încă supuşi la o judecată definitivă şi că hotărârea finală asupra lor n-a fost încă rostită. Deci, până la Judecata de Apoi, nici drepţii din Rai, nici păcătoşii din iad n-au primit încă răsplata deplină pentru faptelor lor.

Pe toți ne așteaptă Dumnezeu în Rai!

La Înfricoșata Judecată, Mântuitorul va spune drepților: „Veniți binecuvântații Părintelui meu, moșteniți Împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii”. Dumnezeu a pregătit Raiul pentru oameni, la care toți suntem chemați, iar iadul – pentru diavoli.

„În Biserica Mântuitorului cel Răstignit, a conduce înseamnă a sluji”

În viaţa Sfântului Rafail se poate observa o însuşire atât de comună tuturor sfinţilor. În ceea ce priveşte relele tratamente la care a fost supus: „Ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 23). Dar când a fost vorba de a-l apăra pe poporul lui Dumnezeu, el s-a arătat celorlalţi „ca un pui de leu fără grijă” (Pilde 28, 1).

Exemplul mucenicului

„Iată, sunt 86 de ani de când slujesc lui Hristos, şi El nu mi-a făcut niciodată altceva decât bine. Cum aş putea să mă lepăd acum de Domnul şi Mântuitorul meu?”

Ce va scrie în cartea vieții noastre la Judecata de Apoi?

Nimic din viaţa omului, dar absolut nimic, nici faptă, nici cuvânt, nici gând nu rămâne nescris şi toate au însemnătate pentru mântuirea omului, precum o confirmă şi Marele Vasile, zicând: „La Judecată, nu numai faptele şi cuvintele, ci şi gândurile vor fi cercetate”.

Dacă fiecare ar crede cu adevărat că este cel dintâi dintre păcătoși, atunci nu i-ar mai condamna pe alții

Să fim ca vameșul (din Pilda vameșului și a fariseului), care nu lua aminte dacă alții sunt mai buni sau mai răi decât el, ci lua aminte numai la păcatele lui și zicea: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”.

Când îi judecăm pe alții, luăm asupra noastră poveri străine

Bine au zis Părinţii că omul nu poate afla odihnă până ce nu va sălăşlui în inima sa gândul că în lume e numai cu el cu Dumnezeu, fără a-şi îndrepta mintea spre nimic altceva, ci alipindu-se doar de El. Unul ca acesta degrab va afla odihnă şi slobozire de tirania patimilor, că s-a zis: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, iar pe mine m-a sprijinit dreapta Ta” (Psalmi 62, 8).

Pagini