judecată

Harul lui Dumnezeu bate la ușa fiecăruia

Fiecare cu fiecare ne întâlnim și sunt metodele pedagogiei divine prin care Dumnezeu trimite fiecăruia solii Lui ca să-l trezească. Nu există om căruia să nu-i fi „ciocănit” harul la ușă.

„De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”

Ochi este numită aici mintea, iar trup întreaga alcătuire a sufletului. Astfel, dacă mintea e simplă, în suflet e lumină; dacă mintea este vicleană, în suflet va fi întuneric.

Cu inima noastră să suspinăm, cu sufletul nostru să ne înduioşăm

Mai întâi de toate, să atingem pământul cu capul nostru, plecându-ne astfel înaintea Lui, şi să nu ameninţăm cu acesta pe fraţii noştri; cu ochii noştri să vărsăm lacrimi înaintea Lui, nu să privim cu ochi spurcaţi la frumuseţe străină; mâinile noastre să le întindem cu evlavie către El şi să le desfacem ca să dăm dar bun.

Nu pleca urechea la bârfă și nu deschide gura ca să vorbești de rău

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică. Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire, şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

„Nu muş­ca degetul care ţi-a arătat drumul!”

„Nu este făţărnicie când săruţi în faţa tuturor mâna preotului tău, îi ceri binecuvântarea, îl rogi să-ţi boteze copilul, să vină în casa ta, în timp ce în familia ta şi în piaţă îl ocărăşti şi-l vorbeşti de rău?”

Să refuzăm ranchiuna și judecarea

Eram la închisoare şi aveam un coleg de detenţie foarte rău. Nu puteai să-i intri în voie nicicum. Şi am zis în inima mea aşa: „Măi, acesta are şi el o mamă care-l iubeşte. Noi nu-l iubim. O, ce bine că-l iubeşte şi pe el cineva!”.

Protosinghelul Vichentie Mălău – În mănăstire, rugăciunea este neîntreruptă

De nimic nu ne va întreba Hristos la judecată, decât numai atât: Pentru ce nu ne-am pocăit? Pentru ce nu ne-am plâns păcatele? Pentru ce am rămas cu candelele stinse?

Unui condamnat care întreabă cu privire la jurământul strâmb

Vezi câte necazuri pot da peste cei care jură strâmb? Fiindcă aşa e legea lui Dumnezeu, fratele meu: ca un foc viu, nu poţi să-l calci fără să te arzi. Când calci legi omeneşti, care se schimbă deseori, ca frunzele din pădure, te ajung restrişti şi chinuri; cu atât mai mult când calci legea de foc şi veşnică a Dumnezeului Celui viu!

Rugăciunea nu judecă, ci ne aduce aminte de greşelile noastre

Rugăciunea adevărată cere iertarea lumii, nu osândirea ei. Iar asupra smereniei vrăjmaşul nu poate nimic.

Cercetarea duhovnicului te ferește de pericolul căderii

Judecata adevărată nu vine altfel, decât în urma smeririi adevărate, atunci când le descoperim părinţilor nu numai ceea ce vrem să facem, ci şi ceea ce gândim, şi nu ne încredem defel în propria noastră judecată, ci în toate urmăm povaţa bătrânilor înduhovniciţi, considerând ceea ce ei consideră că este bun.

Pagini