Dacă dorim ca Dumnezeu să nu ne condamne pentru păcate grele în ziua judecății și ca să nu cădem în greșeli mari și să nu avem parte de multe întâmplări neplăcute în viața noastră, să ne ferim din toate puterile noastre de a judeca pe aproapele. Deoarece nimic nu ne îndepărtează mai mult de Dumnezeu cât ne îndepărtează dispoziția sufletească egoistă, credința că suntem mai buni decât alții care nu sunt vrednici decât de jignire și de defăimare. Să nu fim, de asemenea, aspri în judecățile noastre către ceilalți, ca să nu fim judecați pentru faptele noastre de către Dumnezeu în același mod, adică cu asprime, în Ziua Judecății.

(Arhimandritul Vasilios Papadaki, Păcatul judecării aproapelui și a slujitorilor sfințiți, editura Egumenița, 2011, p. 14)