În muntele Athos, lângă cimitirul schitului Sfintei Ana, sihăstrea un oarecare monah, Matei. Stătea într-o chilie şi se nevoia în rugăciune neîncetată.

Într-o zi, bătrânul a auzit un zgomot în cimitir. Deschide uşa şi vede cu uimire tineri mulţi şi frumoşi. Unii dintre ei luau oseminte şi plecau, alţii aduceau oseminte şi le aşezau acolo.
Nedumerirea lui a rezolvat-o unul dintre tinerii aceia luminoşi:

- Ce te miri, părinte Matei? i-a zis. Noi suntem Îngerii lui Dumnezeu şi am luat poruncă de la Maica Domnului să facem acest lucru pe care-l vezi. Mutăm aici oasele acelora care s-au gândit tot timpul la Sfântul Munte şi au dorit să-şi sfârşească aici viaţa, dar nu au reuşit. Pe de altă parte, oasele care le mutăm de aici în afară, în lume, sunt ale acelor călugări care numai cu trupul au fost aici. Cu gândul erau în lume şi vroiau să aibă legături cu părinţii şi mirenii.

(Ion Andrei Ţârlea, Minuni ale Sfinţilor Îngeri, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, p. 206)