Că Sfântul Nectarie a mijlocit către Dumnezeu rugăciunea mea de a aduce pe lume un copil și de a-l crește după Cuvântul Lui, este fără îndoială un adevăr. După o perioadă îndelungată în care m-am rugat să aduc pe lume copii – căci îmi doream gemeni, deoarece am un frate și sunt convinsă că un copil e bine să aibă și un frățior sau o surioară – și ajunsesem aproape de deznădejde, întrucât împlinisem deja 53 de ani, iată că minunea s-a petrecut ca orice minune, în mod cu totul aparte! 

Era la începutul anului trecut (n. r. 2023), cred că sfârșitul lunii ianuarie, când m-am decis să vizionez filmul „Omul lui Dumnezeu”, măcar online. Ratasem perioada în care filmul a rulat în cinematograful din Târgoviște, unde locuiesc, și îmi părea rău că pierdusem ocazia de a vedea un film ale cărui recenzii erau foarte bune, pe lângă faptul că era vorba despre viața Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, la care mă rugasem pentru tatăl meu, diagnosticat cu cancer în urmă cu ceva ani și pe care l-a ajutat să se vindece. Era tot ce știam despre Sfântul Nectarie, anume că era vindecătorul celor diagnosticați cu această boală cruntă. În rest, nimic. Nu citisem decât Acatistul Sfântului Nectarie în timp ce mă rugam pentru tatăl meu, dar recunosc, spre rușinea mea, că nu mă documentasem și  despre viața sa. 

Am găsit pe internet filmul, gratuit, pe site-ul oficial al Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului”, căreia îi mulțumesc pe această cale. Imaginea și traducerea erau foarte bune și am decis să îl vizionez într-o zi când eram foarte tristă din cauza dorinței tot mai mari a sufletului meu, dorință care nu se împlinise. Am plâns tot timpul filmului. Lacrimile îmi țâșneau din ochi fără să vreau și îmi inundau obrajii – așa cum se întâmplă și acum când scriu aceste rânduri când îmi aduc aminte de toate câte a pătimit Sfântul tocmai de la frații lui. Atât de mult m-a impresionat că, a doua zi, am deschis laptopul și am urmărit din nou filmul. A treia și a patra zi din nou. Și tot așa, zi după zi... Nu mă mai săturam. Cred că în total l-am vizionat de vreo 12 ori, având aceleași emoții și reacții ca la început: plângeam și trăiam durerea Sfântului Nectarie, un om din carne și oase ca și noi, dar plin de credință, de smerenie, de bunătate, care a suferit enorm în tăcere având credință deplină în Dumnezeu și darurile Lui neprețuite. Faptul că am urmărit de mai multe ori filmul – aproape că știu replicile pe dinafară – m-a făcut să înțeleg mult mai bine ce a vrut Sfântul Ierarh Nectarie să ne transmită prin acest film pentru care și-a dat binecuvântarea. 

De la Sfântul Nectarie am înțeles că Dumnezeu ne iubește pe toți, oricât de păcătoși am fi, dar că noi nu vedem iubirea Lui decât în cele mai grele și disperate momente, când suntem părăsiți de oameni, nu neapărat la propriu, ci și atunci când oamenii nu au puterea sa te ajute. Așa că, după ce am sorbit cuvintele și învățăturile Sfântului Nectarie prin intermediul acestui film, am simțit un impuls atât de mare de a merge la Mănăstirea din Insula Eghina (lângă Atena, Grecia) unde se află Sfintele sale Moaște și Sfântul său Mormânt. Zis și făcut: la finele lunii martie, anul trecut, am ajuns la Mănăstirea Sfânta Treime, pe care Sfântul a ctitorit-o, și m-am rugat cu credință mare la Sfintele Moaște și la Sfântul Mormânt, zăbovind mai mult la acesta din urmă unde am cerut ajutorul pentru împlinirea dorinței mele, insistând că doresc aceasta doar dacă rugăciunea mea este bineplăcută lui Dumnezeu. Am sosit acasă apoi cu o iconiță din lemn a Sfântului Nectarie, mir și ulei de la candela care arde la Sfintele Moaște. M-am rugat și acasă și, la câteva luni distanță, am rămas însărcinată. Numai cine a trecut prin încercarea mea își poate imagina ce bucurie era în sufletul meu și câtă mulțumire voiam să îi aduc Sfântului care nu m-a lăsat să port durerea de a nu avea copii.

Așadar, după ce medicul care m-a monitorizat mi-a confirmat prin luna a patra că am o fetiță (nu gemeni așa cum mă rugasem și Dumnezeu mi-a arătat încă o dată că știe mai bine decât mine ce pot duce și ce nu!) și deși doream să se numească Ioana-Maria, am decis imediat să îi pun numele Nectaria-Anamaria în semn de recunoștință și drept mulțumire: pe de o parte față de Sfântul Nectarie, iar pe de altă parte față de Sfânta și Dreapta Ana și fiica sa, Fecioara Maria și Maica Domnului, la care m-am rugat mult timp și care au mijlocit alături de Sfântul rugăciunea mea. 

Sfântul Nectarie a fost și este alături de noi, de mine și de fetița mea, care îi poartă numele clipă de clipă și minunile sale se petrec tot timpul: pe toată durata sarcinii care a fost fără probleme atât pentru mine cât și pentru făt – spre mirarea medicilor care, din cauza vârstei mele, 53 de ani, se așteptau la diverse probleme; la naștere, unde icoana Sfântului ne-a însoțit la propriu (aflându-se chiar în rezerva în care am fost cazată); și după naștere când fetița mea crește, cu ajutorul Domnului, tot mai frumos de la o zi la alta.

Trebuie să mărturisesc că, de când am rămas însărcinată, la îndemnurile duhovnicului meu, pe lângă rugăciunile închinate Maicii Domnului și Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, dar și către alți sfinți ai lui Dumnezeu, m-am spovedit și împărtășit frecvent (chiar duminică de duminică și la marile sărbători) iar după naștere, fetița mea de asemenea s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului imediat după botez și o face permanent. Mă îngrijesc de acest lucru cu credință deplină și știu că astfel are o creștere aleasă și frumoasă. 

Așadar, le doresc femeilor care și-au pus în gând să aducă pe lume copii și nu au reușit până acum să nu deznădăjduiască, ci să aibă credință în Dumnezeu și în Sfinții Săi și mai ales în Sfântul Nectarie, care are darul de a mijloci aceste rugăciuni pentru copiii bineplăcuți Domnului. Așa să vă ajute Dumnezeu!

*** Mărturie primită pe adresa redacției de la Alexandra, 54 ani, din Târgoviște.