„Rugăciunile sfântului au înviat-o din morți” ‒ mărturia unei familii care a trăit o minune

Minuni - Vindecări - Vedenii

„Rugăciunile sfântului au înviat-o din morți” ‒ mărturia unei familii care a trăit o minune

    • fetiță cu părul blond
      „Rugăciunile sfântului au înviat-o din morți” ‒ mărturia unei familii care a trăit o minune / Foto: Oana Nechifor

      „Rugăciunile sfântului au înviat-o din morți” ‒ mărturia unei familii care a trăit o minune / Foto: Oana Nechifor

Înțelegând că fetița mea a murit, eu într-o stare disperată, am stat în genunchi în fața icoanei Mântuitorului și am început să mă rog cu lacrimi: „Doamne! Eu sunt păcătoasă! Ia-mi viața mea, numai lasă viața acestei copile!”. După aceasta, am aprins tămâie și am cădit în jurul fetiței. Deodată mi-am amintit că, în ziua proslăvirii și canonizării preacuviosului Kukșa de Odessa (22 octombrie 1994), la mănăstirea de călugări a Adormirii Maicii Domnului, primisem părticele din veșmântul și din racla preacuviosului.

(mărturie-document)

Noi, familia Corobițîn, mărturisim o minune vădită: învierea din morți a fetiței noastre Xenia de către preacuviosul Kukșa de Odessa.

Aceasta s-a întâmplat în anul 1995, adică în noaptea celei de a doua zi a Nașterii lui Hristos [pe stil vechi, adică în noaptea de 7 spre 8 ianuarie].

Fetița mea, care avea pe atunci doi ani, pe nume Xenia, s-a îmbolnăvit pe neașteptate. Temperatura s-a ridicat brusc la 39 de grade Celsius și continua să crească, în ciuda tuturor eforturilor mele de a o face să coboare. Au început convulsiile. Mama mea, bunica Xeniei, care era de profesie medic, a luat-o pe Xenia de mână și văzând starea ei extrem de gravă, m-a rugat să chem salvarea. Eu am telefonat la salvare. Deodată, Xenia s-a liniștit în brațele bunicii. Bunica a început să-și consulte nepoata. Inima ei nu mai bătea. Viața părăsise copila. Când m-am întors, mama mi-a spus: „Nu mai este nevoie de salvare. Deja este prea târziu...”.

Înțelegând că fetița mea a murit, eu într-o stare disperată, am stat în genunchi în fața icoanei Mântuitorului și am început să mă rog cu lacrimi: „Doamne! Eu sunt păcătoasă! Ia-mi viața mea, numai lasă viața acestei copile!”.

După aceasta, am aprins tămâie și am cădit în jurul fetiței. Deodată mi-am amintit că, în ziua proslăvirii și canonizării preacuviosului Kukșa de Odessa (22 octombrie 1994), la mănăstirea de călugări a Adormirii Maicii Domnului, primisem părticele din veșmântul și din racla preacuviosului. Am luat aceste părticele și le-am așezat pe fruntea fetiței. Xenia a respirat adânc și și-a revenit întru totul la viață. Viața se întorsese înapoi. Când fetița și-a revenit, aceasta, arătând cu mâna la icoana preacuviosului, mi-a spus: „Dă-mi-l pe Kușa! (Kukșa)”.

Sosind medicul de la salvare și consultându-mi fetița, nu a crezut că, mai înainte de venirea lui, copilul trecuse prin moarte clinică și nu a găsit starea fetiței așa de gravă. Noi am numit această zi a doua zi de naștere a Xeniei.

(7.04.2000, mărturie semnată de mama Xeniei, roaba lui Dumnezeu Marina și de bunica Xeniei, roaba lui Dumnezeu Olga, din orașul Odessa)

(Sfântul Kukșa de Odessa. Viața și minunile, Editura Sophia, București 2006, pp. 107-108)