Ne despărţim de anul 2013, un an marcat de conflicte, tulburări şi greutăţi de tot felul. Un an în care familia creştină, celulă a societăţii şi a Bisericii, a fost din nou zdruncinată de noile tendinţe, manifestate pe întregul mapamond, privind legalizarea căsătoriilor homosexuale, introducerea cursurilor de educaţie sexuală în şcoli ori sărbătorirea Halloween-ului – o închinare la forţele întunericului şi ale morţii. N-au încetat nici campaniile duse de asociaţiile ateist-sataniste pe marginea eliminării orelor de religie din programa şcolară, ori a finanţării cultelor religioase.

Cu toate acestea, românii au demonstrat că simţul civic şi întrajutorarea nu au dispărut, preoţii şi credincioşii din întreaga ţară fiind solidari cu persoanele afectate de inundaţiile din judeţul Galaţi, pentru care au fost colectate sume considerabile de bani, alimente, haine sau materiale de construcţii.

Am văzut, de-a lungul anului, că avem, în jurul nostru, pretutindeni, români care ne oferă lecţii de iubire şi curaj, arătându-ne ce înseamnă cu adevărat să-ţi pui viaţa pentru aproapele. În avalanşa de ştiri care frizează isteria, şocând audienţa prin crime şi orori, gestul acestor oameni trece aproape neobservat. De aceea, e datoria noastră să-i amintim acum, la graniţa dintre ani, ca modele de virtute creştină.

Să nu-l uităm pe ieşeanul Petru Traian Dornea, cel care a salvat viaţa unui copil de un an, prins în sârmele de rufe agăţate în exteriorul unui bloc, escaladând faţada blocului până la etajul 3. Nici pe eroul de numai 14 ani, Cristian Marian Becheanu, cel care a salvat viaţa unui copilaş de 3 ani, care căzuse într-o fântână adâncă de 10 metri. Nici pe fetiţa de şapte ani din Ploieşti care a devenit eroină după ce şi-a salvat sora de numai câteva luni din flăcările care cuprinseseră casa.

Să nu uităm de curajul Sabinei Elena, eleva de la Grupul Şcolar „Korosi Csoma Sandor”, din Covasna, care a fost ameninţată cu moartea pe Facebook, după ce a venit la şcoală cu o bentiţă tricoloră, de Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. De altfel, CNCD a decis ulterior că “fapta dirigintei de clasă de a solicita elevei Sabina Elena să nu mai poarte o bentiţă tricoloră în incinta unităţii de învăţământ, respectiv fapta de a deposeda eleva de bentiţă, constituie discriminare prin încălcarea dreptului la demnitate, pe criteriul convingeri”. În urma deciziei atât diriginta, care între timp fusese schimbată de la clasă, cât şi directorul şcolii, au fost amendaţi cu 400 de lei fiecare.

A ales să moară, pentru a nu-şi ucide fetiţa

Dar, mai ales, să nu o uităm pe Mihaela Balaniuc, tânăra de 24 de ani din Agigea, care a ales să moară pentru a nu-şi ucide fetiţa! Bolnavă de cancer la rinichi, tânăra a fost sfătuită de medici să-şi avorteze copilul, pentru a putea fi apoi operată, însă ea a refuzat orice tratament sau intervenţie chirurgicală care ar fi putut să afecteze în vreun fel dezvoltarea copilului. Luptându-se în tăcere cu boala, Mihaela a dus sarcina până la 34 de săptămâni, când a ajuns în stare gravă la Spitalul Judeţean din Constanţa. Medicii i-au făcut cezariană, însă imediat ce a dat naştere fetiţei, Mihaela a început să se simtă din ce în ce mai rău. La două zile după naştere, mama şi-a îmbrăţişat copila şi a murit…

De aceea, la capătul unui an în care 100.000 de copii români au fost ucişi prin avort, sacrificiul suprem al acestei mame ne arată tuturor că mai avem încă şanse de revenire, că poate începând cu 2014 vom spune într-un glas NU avortului! Că poate sângele nevinovat al copiilor nu va mai uda până la temelii pământul ţării noastre! Că mamele românce vor înţelege sensul acestui martiriu, al asumării suferinţei şi morţii, pentru a da naştere…

Să facem din 2014 un an al Vieţii! Un an pus în slujba copilăriei şi inocenţei. Al apărării valorilor tradiţionale şi a familiei creştine. Să facem din 2014 un an al luptei pentru salvarea celor mai nevinovate făpturi, decimate, zilnic, în spitalele şi clinicile de avorturi din România! Căci cu fiecare viaţă salvată, ne vom recăpăta şi noi demnitatea.