Întâlniri, oameni, fapte, locuri, vreme şi vremuri.

Gustăm din vieţi bucuria sau durerea aproapelui sau departelui nostru.

Schimburi de vieţi în povestiri şi întâmplări!

Asta e! Aşa a fost să fie!

Se aştern în vorbe vieţi cu lacrimi ninse în colind, smerenie de sărbătoare, patimi viscolite, dorinţe frânte în zbor, ipocrizii şi încrâncenări, vulgarităţi, miresme şi miasme, copilării, bucurii şi dureri.

Parcă în zilele de Sărbătoare, amintirile se aprind curat, de la lumânare.

Atunci se simte mireasma Duhului Sfânt.

Poate că atunci Duhul Sfânt se plimbă liber, ca la începuturi.

În rest, cuvintele umblă schilodit, de la unul la altul.

Poate de la tichia de mărgăritar pusă peste firesc!

Vieţi şi amintiri despre fapte şi nefapte, vorbe la circumstanţialele bunăstării!

Bogatul cu ţarina roditoare, cugetând sufleteşte despre trup.

Banul, funcţia, casa, masa, băutură şi femei.

Frustări vopsite-n lux, competiţii către nicăieri.

Ceva ne scapă prin superficialitate, raportări matematizate.

Ascultăm şi vedem Omul, timpul şi locul, fără să-i simţim frângerea peste ani şi stări.

Ne scapă Viaţa însăşi, tocmai în filosofia vieţii.

Dar sufletul? Unde e viaţa lui, povestea lui, grija şi bucuria lui?...