Chemarea?! (Matei 4, 18-23)

Reflecții

Chemarea?! (Matei 4, 18-23)

Pericopa evanghelică de astăzi are o multiplă semnificație. Pe de-o parte, ne invită să descoperim în toată complexitatea lui un eveniment istoric de anvergură. Chemarea la apostolat a patru dintre cei doisprezece care vor schimba fața lumii. Pe de alta, lasă să se înțeleagă că, urmând pilda lor, putem să devenim și noi Apostoli. 

Text și context

Ispitirea din Carantania e urmată, în relatarea Sfântului Apostol Matei, de chemarea primilor Apostoli. Fortificat în urma exercițiului ascetic și biruitor în lupta cu cel care încercase să-L prindă în mrejele tentației, Învățătorul cheamă la propovăduire pe doi dintre cei care ulterior își vor pecetlui slujirea cu martiriul.

Mrejele – de la Marea Galileii, la oceanul întregii lumi

Cei doi frați, Simon, care va deveni ulterior Petru și Andrei, fratele lui, sunt, alături de El, personaje importante ale relatării. Pescari din Galileea, sunt observați în câmpul muncii și chemați la ceea ce, în limbaj contemporan, ar putea fi definit prin sintagma de „reconversie profesională”. Naratorul oferă câteva detalii cu privire la dânșii. Arată că erau pescari, oferă repere de spațiu (Marea Galileii și împrejurimile ei), dar și informații cu privire la maniera, brevilocventă și eficientă, în care se petrec toate. Mesajul prin care sunt puși în postura să-și schimbe viața e simplu. Promisiune și poruncă deopotrivă: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Cei doi se conformează imediat. Merg după el. Călătoria nu se va opri la finele unor fruntarii lumești, ci la capătul călătoriei lor pământești. Nu oricum, ci după ce fiecare în felul lui, va pecetlui dragostea pentru Învățător prin martiriu.

Ceva asemănător se va întâmpla cu alți doi frați: Iacob și Ioan, fii lui Zevedeu. Acostați în timp ce își dregeau mrejele, nu vor refuza nici ei insolita invitație. Părintele lor cel după trup va rămâne astfel singur, privind în zare și continuând un meșteșug pe care, cel mai probabil, îl moștenise la rândul său. 

Propovăduirea

Așa cum se întâmplă și astăzi, odată ce omul e invitat să devină parte a unei activități, ori primește un loc de muncă, e trecut printr-un proces de formare. Și nou selectații învățăcei vor avea parte de El. Naratorul subliniază: „și a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor”. În aceasta constă stagiul apostolilor. În faptul de a se găsi în vecinătatea lui Hristos. În posibilitatea care li se oferă, de a-L acompania și observa pentru ca apoi, pe baza celor văzute la Dânsul, să săvârșească ei înșiși lucruri minunate. Cei aleși au astfel ocazia să vadă cum, propovăduind și tămăduind, Fiul Omului își exercită la superlativ vocația „de pescar de oameni”. Sunt martorii direcți ai minunilor Sale, care se vor constitui ulterior atât în factor motivațional, cât și în exemplu.

În loc de concluzii

Pericopa evanghelică de astăzi are o multiplă semnificație. Pe de-o parte, ne invită să descoperim în toată complexitatea lui un eveniment istoric de anvergură. Chemarea la apostolat a patru dintre cei doisprezece care vor schimba fața lumii. Pe de alta, lasă să se înțeleagă că, urmând pilda lor, putem să devenim și noi Apostoli. Stând aproape de Hristos, observându-l, așa cum au făcut ei, lăsându-ne inimile să se deschidă la experiența harului, putem ajunge și noi să aruncăm mrejele înspre aproapele și să-l tragem pe corabia Mântuirii. Îndrăzniți!

Alătură-te comunității noastre pe WhatsApp, Instagram și Telegram!