Un volum nou, marca Ioan T. Morar: Cînd plouă mă numesc altfel (Baroque Books&Ars, 2021, 148 pg.) Un savoir-faire de bucurie, împrumutat parcă din freatismul distinsei edituri și din ilustrațiile-revelație ale lui Octavian Mardale. Ioan T. Morar scrie și publică poezie de mult. În 1984 lua premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România cu volumul Vară indiană (Albatros, 1985). De atunci a continuat să scrie. Desigur, nu doar poezie. Fumul și spada (Cartea Românească, 1989), Șovăiala (Brumar, 2000), Nerușinarea (Brumar, 2003) și Paloarea (Brumar, 2010) sunt bornele livreștii ale nelivrescului poet Ioan T. Morar. Nu înșir volumele celelalte, ultimei apariții – Fake news în Epoca de Aur (Polirom, 2020) – scriindu-i o... picătură.

Nu am curaj să vă dăruiesc niciun vers din volum. Vi l-aș citi, de mi-ar sta în putință. Cert este că redescopăr un soi de dublu caracter pascal al poetului, o intrare-ieșire din sine care înnobilează minunata alcătuire de ploaie și om care-i este poezia. Nu dispun de măsură în bucuriile lecturii, de aceea spun cuminte, și de astă dată, că Poetul a învins cu zâmbet oroarea tristeții din jur. Merită reținut vreun vers, vreo poezie? Sigur da. Merită reținute jocurile de ape ale glumei serioase cu sine, evadarea din mundan prin spiritualitate și liniștea, nesfârșita liniște care o dăruiește omul care la ploaie se numește altfel. Trestie cârtitoare? Eliberat de ritmurile morții, poetul caută Învierea. Și ne-o dăruiește în sensul ei adânc. Cuvinte zâmbet-seren, zâmbet-val azuriu, zâmbet-poem. Pentru vremea ploilor de Primăvară, volum de citit în liniștea ca de abur a morții care a trecut și continuă să ne aștepte.

Sursa: tribuna.ro