Al șaptelea și cel mai de pe urmă leac este, să urăști de tot dragostea lumii, toate deșărtăciunile și înșelările ei, și să nu pui nimic în mintea ta din cuvintele oamenilor. Căci aceasta este cea dintâi datorie ce se cade să păzească acela care voiește să se facă prieten lui Dumnezeu, adică să se facă vrăjmaș cu totul lumii. Iar de nu, cu neputință este a sluji la doi domni, fiindcă Dumnezeu este împlinirea tuturor bunătăților, iară lumea în viclenie zace. De aceea, de nu vei urî desăvârșit lumea, nu vei putea face de fel vreo faptă bună, căci cu neputință este să fii iubitor de lume și iubitor de Dumnezeu, sau iubitor de aur și iubitor de Hristos.

 

(Monahul Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 35-36)