Care dar să fie poruncile lui Dumnezeu, pe care ne-a poruncit să le păzim? După vremea şi legea veche, vom pomeni câteva: „Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb” şi celelalte ce sunt scrise. Iar după legea nouă, adică după Evanghelie, poruncile sunt mai înalte şi mai adânci decât cele vechi. Că legea lui Moise zice: „să ne păzim de ucidere”. Iară Evanghelia porunceşte: „nu numai să nu ucidem, dar nici să ne mâniem, nici cuvânt rău să zicem unul altuia”; numai asupra diavolului să ne mâniem şi să avem pururea vrăjmăşie asupra lui. Iarăşi, legea cea veche porunceşte să nu faci desfrânare: iar Hristos opreşte şi vederea, după cum este scris: „Cel ce va căuta spre femeie şi o va râvni, iată că a desfrânat în inima sa”. Iarăşi zice legea: „Să nu jure cineva strâmb, iar Hristos zice: „Nicidecum să nu ne jurăm, nici pe adevăr, nici altfel”. Legea iarăşi zice: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău; iar Domnul zice: „Să iubim pe vrăjmaşii noştri; încă şi pe cei ce ne năpăstuiesc și ne grăiesc de rău şi ne blesteamă să-i iertăm şi să le facem bine”. Vedeţi, iubiţilor, câtă deosebire este între legea veche şi între Evanghelie? Căci legea veche face pe om să taie numai pofta păcatului, iar Evanghelia opreşte nu numai lucrarea păcatului, ci şi pricinile şi rădăcinile, din care răsar şi se fac păcatele, le taie şi le scoate cu rădăcină cu tot dinlăuntrul inimii noastre. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, pp. 89-90)