lege

De ce ne-au fost date poruncile?

Când s-a întunecat conștiința, pentru păcatele neascultării, atunci ne-a trebuit Legea cea scrisă, ne-au trebuit sfinții proroci, ne-a trebuit însăși venirea Mântuitorului nostru Hristos, ca să o lumineze și să o învieze, ca să aprindă iarăși scânteia întunecată din nepăzirea poruncilor.

Sălășluindu-se în inima noastră, Dumnezeu întipărește în ea poruncile Sale și legea Sa

Avându-L pe Dumnezeu în inima lor și învrednicindu-se de a avea legea Lui înscrisă în ea, sfinții au dobândit mintea lui Hristos.

Cel mai important este să faci fapte de pocăință

Este nevoie de timp, răbdare și trebuie să te rabzi pe tine. Firea noastră păcătoasă nu poate împlini dintr-o dată Legea lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu.

Îndatorirea de a judeca și cumpăni ce facem

Textul de la Romani 13, 1-2 trebuie aplicat cu înțelepciune și măsură. El în orice caz nu poate voi a spune că suntem datori a executa orbește și neghiobește ordine potrivnice bunului simț și poruncilor divine.

Nimeni nu știe care va fi sfârșitul vieții lui

Toate virtuțile, care ne duc în Împărăția Cerurilor, nu pot fi lucrate decât atunci când omul este în deplină limpezimea minții, căci nu poate cineva nădăjdui să facă fapte de pocăință în clipa morții.

Care este scopul poruncilor din Sfânta Evanghelie?

Recunoașterea lui Hristos ca Dumnezeu veșnic în chip omenesc e temeiul care ne inspiră ținerea poruncilor Sale.

Atotputernicul Doctor Ceresc ne vindecă sufletul!

El poate face ca toate păcatele să se șteargă ca și cum nici n-ar fi fost.

Dumnezeu întru dreptate chivernisește lucrurile

Cel ce nu cunoaște adevărul, nici cu adevărat nu poate crede.

Cât timp există păcat, va fi și război

Cât timp există lăcomie și răutate, vom avea și război. Cea mai mare și mai înfricoșătoare stăpânire este păcatul. Dacă începem să strigăm „Jos păcatul!,” e ca și cum am spune „Jos războiul!”.

Ascultarea este cel mai bun mijloc de a deprinde luarea aminte

Ascultarea este cel mai bun mijloc de a deprinde luarea aminte: nimeni nu îl învață atât de bine pe om să ia aminte la sine ca un mai mare aspru și cu dreaptă socotință.

Pagini