Fericiţi cei ce-şi încing mijlocul lor cu răbdarea şi cu nădejdea, şi se aruncă pe eişi în marea necazurilor în simplitate şi în chip necercător pentru dragostea cea către Dumnezeu, şi care nu se tem de valurile ce se ridică într-însa, nespăimântându-se nici de învăluirea ei, nici de tulburarea ei, căci degrab scapă către limanul Împărăţiei, şi se odihnesc în lăcaşurile celor ce bine s-au ne­voit, şi se bucură întru veselia nădejdii lor. Cei ce aleargă cu nădejde nu privesc către strâmbătura şi asprimea căii şi nici nu se în­torc de la ea, nici nu petrec cercând şi întrebându-se pentru aceasta; ci, atunci când vor fi trecut calea săvârşind-o cu bine, soco­tind atunci întru dânşii întortocherile şi asprimile cele dintr-însa, aduc mulţumită lui Dumnezeu pentru cum, neştiind ei, i-a izbă­vit pe ei dintr-atât de multe şi mari lucruri cumplite.

Iar cei ce cugetă multe gânduri şi voiesc a fi înţelepţi foarte întru eişi, dându-se pe sineşi gândurilor întortocheate, şi care mai întâi s-au cuprins amăgindu-se cu te­mere, şi care voiesc a vedea de mai-nainte pricinile cele vătămătoare, cei mai mulţi dintr-aceştia rămân totdeauna şezând înaintea uşilor caselor lor. Şi adevărat zice Scriptura despre unii ca aceştia: „Leneşul, trimiţându-se pe cale, va zice: Leu este în cale, şi ucigaş pe dru­muri” (Pilde 22, 13). Precum au zis şi aceia: „Am văzut fii de uriaşi, şi erau înaintea lor ca şi lăcustele” (Numeri 13, 33). Aceştia sunt cei ce în vremea sfârşitului lor se află neroditori, cei ce pururea voiesc a fi înţelepţi, dar a pune început nu voiesc cu niciun chip. Ia seama să nu ți se facă ție multa înţelepciune alunecare şi cursă înaintea feţei tale, ci, spre Dumnezeu îndrăznind, apucă întru cea dintâi fierbinţeală şi aşa pune în­ceput căii celei stropite de sânge, nefăcând nicidecum grijă de trup, şi nu te marghioli cu multe, ca să nu te afli gol de cunoştinţa lui Dumnezeu; că şi plugarul care se teme şi aşteaptă vânturile nu va semăna niciodată (conform Ecclesiast 11, 4); mai bună este moartea pentru Dumnezeu decât viaţa cu ruşine şi cu lene­vire.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 148-149)