Se întâmplă devieri și în direcția opusă: totul deja sclipește, dar omul n-are când să se roage – vedeți voi, freacă oalele. Nu trebuie să fie nici așa, ci fiecare oală, fiecare farfurie curățată, fiecare cămașa călcată, fiecare ciorap spălat – toate lucrurile acestea simple trebuie făcute întru slava lui Dumnezeu, ca Domnul să vadă că am spălat, am cusut, am călcat, am stat la coadă la magazin pentru El, ca El să Se bucure de hărnicia noastră, să Se bucure de ascultarea noastră, de răbdarea noastră. Ca El să vadă că în orice condiții ne-ar pune, noi îi rămânem credincioși totdeauna, că am învățat de la El blândețea și smerenia...

Și trebuie să știm că dacă ne vom face datoria cu cinste, cu noblețe, cu punctualitate, în toate detaliile, nu vom primi niciodată vreo răsplată, nimeni nu ne va ridica în slăvi. Când vom face ceva acasă pentru familia noastră, toți vor primi asta ca pe ceva cuvenit.

Și tocmai ceea ce facem nu pentru slavă, nu pentru „mulțumesc”, ci pur și simplu – tocmai lucrul acela are preț, tocmai pe acela îl primește Dumnezeu, fiindcă tu faci nu ca să primești laude, nu pentru că „așa ai chef”, ci anume ca să-ți faci datoria, ca să placi lui Dumnezeu. Iată câtă însemnătate are aceasta. Și în asemenea lucruri simple, cele mai banale, putem sluji lui Dumnezeu. (Protoiereul Dimitrie Smirnov)

(Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 20)