Lumea este cu mult mai învolburată decât valurile turbate, şi păcatele o tulbură mai rău decât tulbură vântul marea.

Uneori, când vânturile se ascund în tainiţele lor, apele mării sunt liniştite, însă în lume se tulbură necontenit valurile poftelor şi vântul înşelăciunii suflă în uşile judecătorilor ei. Aproape e însă ziua în care ea se va potoli...

Fericit cel care şi-a săvârşit calea prin lumea aceasta fără să cadă în cursele ei!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase şi rugăciuni, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 125)