liniște
 

De ce îmi vin ispite în vremea rugăciunii?

Când nu te rogi, sufletul se vede limpede ca un lac. Dar un lac plin de mâl, care îndată ce-i răscolit se tulbură. Aşa rugăciunea răscoleşte sufletul şi scoate la iveală relele de care-i ispitit.

„Avem nevoie să ascultăm în tăcere tot ce simțim. Durerea este un semn că undeva în noi ceva nu este sănătos”

Avem nevoie să tăcem, avem nevoie să ascultăm tăcerea din noi. Avem nevoie să ascultăm și tot ce simțim.

Cuviosul Gherman Ieroschimonahul, primul egumen al Mănăstirii Neamţ

Cuviosul Gherman Ieroschimonahul a povăţuit obştea sa până în anul 1362, devenind vestit duhovnic al călugărilor şi lucrător al rugăciunii lui Iisus, învăţând pe sihaştri această dumnezeiască lucrare. El a întemeiat în ţinutul Neamţ cea dintâi mănăstire şi prima vatră isihastă, ai cărei ucenici s-au răspândit apoi de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni.

Îmblânzirea viperei cu metanierul ‒ o întâmplare din viața de poveste a Părintelui Orest Baldovin

Spun părinţii români din Muntele Athos care l-au cunoscut că ieroschimonahul Orest era vestit în tot muntele pentru sfinţenia vieţii sale, pentru blândeţea şi iubirea lui de străini. Că era dulce şi înţelept la cuvânt, slujea cele sfinte cu mare evlavie, avea darul rugăciunii şi odihnea pe toţi, ca un alt Avraam.

Sfântul Daniil Sihastrul s-a învrednicit încă din timpul vieții de darul facerii de minuni

Văzând ieromonahul David că este înconjurat de lume şi nu mai are linişte la rugăciune, temându-se de duhul slavei deşarte, a luat binecuvântare de la episcopul de Rădăuţi şi s-a retras la Mănăstirea Sfântul Lavrentie (Laurenţiu). Dar şi acolo îl căutau credincioşii, precum şi cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David, însă, ziua făcea ascultare şi stătea între oameni, iar noaptea priveghea, se ruga şi împletea coşuri de nuiele pentru obşte. 
57 fotografii

Liniștea de la Mănăstirea Horaița (Galerie FOTO)

Foto: Oana Nechifor
Aflată într-o poiană și înconjurată de munți, Mănăstirea Horaița pare desprinsă dintr-un colț de rai. De peste cinci secole, de aici se înalță rugăciuni smerite către Dumnezeu.

Cuviosul Ioan Sihastrul, mare rugător al neamului românesc

Atât de mult sporise în asceză şi în cugetarea celor dumnezeieşti, că în timpul rugăciunii faţa lui se lumina de darul Duhului Sfânt şi cunoştea cele viitoare. Chilia lui din lemn şi pământ se afla într-o mică poiană retrasă de lume, la 3 km mai sus de mănăstire, numită până azi „Poiana lui Ioan".

Un secret excelent pentru o relație bună cu soacra

„Socrii sunt tot oameni... doar că sunt oameni care au avantajul de a fi fost lângă persoana pe care o iubeşti cu mult înainte să fi apărut tu în peisaj! Nu strică niciodată să profiţi de fiecare ocazie pentru a le spune cât de mult o apreciezi pe fiica lor; apoi cât de recunoscător le eşti lor pentru cum au crescut-o; şi în final faptul că eşti conştient că tu culegi acum fructele muncii şi strădaniei lor. Crede-mă! Nici un părinte nu va putea reacţiona altfel decât foarte bine la aşa ceva. Adevărul este că dacă reuşeşti să o cucereşti pe soacra ta, îţi va acorda întotdeauna mai mult credit, chiar mai mult decât meriţi.”

Episcopul Pahomie al Romanului, ctitorul Schitului Pocrov din Neamţ

Sihăstria fericitului episcop Pahomie devenise în puţină vreme cea mai vestită din Moldova. În schit, ca şi în Muntele Chiriacu, se nevoiau mulţi cuvioşi sihaştri, dintre care unii erau renumiţi postitori, exorcişti şi taumaturgi; alţii erau duhovnici buni, lucrători ai rugăciunii lui Iisus şi dascăli învăţaţi; iar alţii aveau darul lacrimilor şi petreceau toată viaţa în tăcere şi smerenie, necoborând niciodată din schit, până la obştescul sfârşit. La aceşti cuvioşi alergau numeroşi bolnavi de prin sate şi, cu darul lui Hristos, se făceau sănătoşi.

„Copii, se întâmplă ceva special ori de câte ori ne liniștim și păstrăm tăcerea câteva minute”

Dorim să le trezim copiilor setea de Dumnezeu, sete cu care s-au născut, și să le arătăm o cale de a primi harul Lui.

Pagini