Lipsa de curaj e una cu sporirea trândăviei, ca renunţare la efortul de a răbda necazurile. Dar ea măreşte chinul până la proporţiile unui chin de iad. Aceasta e nelimitarea iadului, care are în ea şi un element subiectiv.

Aceasta duce la deznădejde şi la o adevărată ieşire din minţi. Căci e o înrudire între ieşirea din minţi, deznădejde şi între sentimentul că greutatea şi durerea nu au margini.

E în toate o lipsă de înţelegere a realităţii limitate a necazului; e o întindere subiectivă a întunericului la nesfârșit. Deznădejdea şi iadul sunt legate astfel de slăbirea voinţei de a răbda şi slăbirea voinţei, de lipsirea de harul dumnezeiesc.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 267 la Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. X, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981, p. 247)