deznădejde

A ne smeri înseamnă a cunoaște cine suntem

Cel care cunoaște cine este el – iar el este moarte, muritor – își dă seama că are nevoie de un Mântuitor. Cunoaște că el însuși nu este în stare să iasă din moarte, să iasă din suferință, să iasă din durere, să iasă din singurătate.

Meditaţie duhovnicească la Duminica Fiului Risipitor

Numai întors la casa părintească, fiul şi-a recăpătat iertarea şi starea cea dintâi. Tatăl îl aştepta mereu, dar nu s-a dus după el. Cu Dumnezeu nu ne putem întâlni în ţara păcatului, ci numai la El acasă. Acolo-i haina cea nouă, acolo-i inelul, acolo-i încălţăminte nouă, acolo-i viţelul cel îngrăşat şi bucuria celor cereşti şi prăznuire cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor.

Întru Dumnezeu, pesimismul și încruntarea nu își găsesc locul

Unii oameni se comportă straniu, adoptând ca mod de viață urmările principiului găunos-ironic: „puțin să nu mai fie bine și... iar e rău”. Căci expectativa pesimistă, așezarea iminenței unui dezastru sub stindardul certitudinii, abia-acceptarea stării de bine, toate acestea ne otrăvesc existența mai mult decât am crede.

Dacă şi Iacob Sihastrul a căzut, noi ce şanse mai avem?

Dacă un Iacob Sihastrul a putut să comită viol şi crimă, cine suntem noi să ne mirăm de păcatele pe care le săvârşim? Teribila cădere a acestui sfânt nu reprezintă însă pentru noi o posibilă scuză de invocat la Judecata de Apoi, ci un îndemn la a avea nădejde că nu există păcate pe care Dumnezeu să nu le poată ierta. Că mai importante decât orice sunt „duhul umilit, inima înfrântă şi smerită”.

Dacă nu avem putere nici să ne rugăm

În chiliuța noastră, în camera noastră, acolo, când stăm singuri, să ne rugăm la Dumnezeu și El o să ne dea de toate. Cu mai multă putere, să chemăm numele Domnului. „Nu se va rușina tot cel ce cheamă numele Domnului”.

Când moartea şi-a frânt mâinile în deznădejde

El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat şi a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni.

Întărire în deznădejde – ajutorul Sfântului Efrem cel Minunat

După ce s-a terminat totul, bărbatul a alergat la mănăstire și l-a găsit pe sfânt zâmbindu-i din raclă și parcă spunând: „Da, am fost lângă tine!”.

Cei care se nevoiesc cu smerenie şi nădejde la Dumnezeu se bucură

Când cineva suferă mult pentru păcătoşenia sa sau pentru nerecunoştinţa sa faţă de Dumnezeu, dar nădăjduiesc mult în El, va primi multă mângâiere dumnezeiască. Nu trebuie să deznădăjduim atunci când ne nevoim şi nu vedem nicio sporire, ci o continuă stare pe loc.

Să avem nădejde în Domnul, Singurul Care poate să vindece rănile sufletului

Dacă te întorci de la Dumnezeu și din viața dreaptă a nevoinței, este cu neputință să pleci altundeva, decât poate numai spre pierzanie și gheenă, ca unul care te-ai predat pe sineți sfaturilor celui rău.

Darul pocăinței l-a dat omului tot bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu

Dacă nu ne-ar fi fost dat acest mare dar al pocăinței, puțini s-ar putea folosi de înnoirea mântuitoare pe care a adus-o Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Mintea noastră care este „plecată spre cele rele din tinerețile noastre”, pervertirea pe care o provoacă legile contra firii ale păcatului, dar și răutatea demonilor creează acest rău general și atrag pe omul nenorocit să facă ceea ce nu voiește, ci ceea ce urăște.

Pagini