deznădejde

Nu deznădăjdui în încercări!

Domnul îți pune la încercare inima și rărunchii, întru curățirea, trezirea și îndreptarea ta, pentru a-ți arde spinii patimilor trupești; de aceea nu crâcni dacă ți se vor părea acestea din cale-afară de dureroase.

Când moartea și-a frânt mâinile în deznădejde

El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat și a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni.

„Depresia este o cruce duhovnicească”

De la acest gând ar trebui să ajungă la căință și, apoi, depresia se topește treptat și adevăratele roade ale pocăinței vor apărea.

Să avem nădejde în Domnul, Singurul Care poate să vindece rănile sufletului

Dacă te întorci de la Dumnezeu și din viața dreaptă a nevoinței, este cu neputință să pleci altundeva, decât poate numai spre pierzanie și gheenă, ca unul care te-ai predat pe sineți sfaturilor celui rău.

Lupta ce se dă pentru alungarea anxietății

Trebuie să acceptăm toate situațiile cu care ne confruntăm și să nu mai dăm mereu vina pe ceilalți. Să ne mărturisim înfrângerea și să fim atenți la felul în care ne exprimăm.

Războiul cu gândurile de hulă şi deznădejdea

„Nu-i aşa că tu nu te complaci cu aceste gânduri şi că nu eşti bucuros de ele? De ce eşti atât de neîngăduit de alarmat? Relaxează-te! Domnul îţi vede mucenicia duhovnicească şi El te va ajuta în toate.”

Episcopul Teofan Zăvorâtul – sfântul care a îndrumat mii de oameni în viaţa lor duhovnicească

Cum să-ţi trăieşti viaţa creştineşte; cum să nu cazi în deznădejde în mijlocul mlaştinii ispitelor, necazurilor, slăbiciunilor şi sub povara deprinderilor păcătoase; cum să-ţi doreşti mântuirea şi să începi lucrarea desăvârşi­rii morale; cum să duci, pas cu pas, lupta pe ca­lea aceasta şi să pătrunzi din ce în ce mai mult în adăpostul mântuitor al Bisericii – despre astfel de lucruri vorbesc cărţile Episcopului Teofan.

Șofer de taxi bolnav de cancer, vindecat de Sfânta Cuvioasă Ipomoni

Sfânta Ipomoni s-a înfățișat în chipul unei monahii unui șofer de taxi care locuia în Atena. L-a oprit și i-a cerut să se îndrepte spre Loutraki. Taximetristul avea cancer de piele localizat la mâini și se afla într-o mare deznădejde. Pe drum, monahia, care purta o camilafcă cu o cruce roșie, l-a întrebat: „De ce ești așa de trist?”. Iar acela nu a evitat să-i mărturisească tot adevărul. După aceea, Sfânta Ipomoni l-a întrebat dacă vrea să-l însemneze cu semnul Sfintei Cruci pentru a se face bine, iar acela a acceptat.

„Rugăciunile sfântului au înviat-o din morți” ‒ mărturia unei familii care a trăit o minune

Înțelegând că fetița mea a murit, eu într-o stare disperată, am stat în genunchi în fața icoanei Mântuitorului și am început să mă rog cu lacrimi: „Doamne! Eu sunt păcătoasă! Ia-mi viața mea, numai lasă viața acestei copile!”. După aceasta, am aprins tămâie și am cădit în jurul fetiței. Deodată mi-am amintit că, în ziua proslăvirii și canonizării preacuviosului Kukșa de Odessa (22 octombrie 1994), la mănăstirea de călugări a Adormirii Maicii Domnului, primisem părticele din veșmântul și din racla preacuviosului.

Postul ne ajută să rupem lanțul patimilor

Această legătură nedespărțită dintre patimi poate fi comparată cu un lanț greu, în care suntem cu toții strâns înfășurați și pe care trebuie să îl rupem începând nu de la mijloc, nu de la capăt, ci de la început.

Pagini