Ce determină o indiferenţă faţă de rugăciune?

Mulţi vor arunca vina pe rugăciune sau pe modul lor de a se ruga atunci când simt o răceală faţă de rugăciune. Sfântul Teofan spune: „Dacă rugăciunea este puţină nu este vina rugăciunii ci a celui care se roagă”. El remarcă faptul că graba este unica problemă privind modul nostru de a ne ruga. Mie acest lucru mi se întâmplă atunci când mă grăbesc. Mă rog în grabă pentru că mă aşteaptă o zi încărcată. Dar când se întâmplă acest lucru rugăciunea mea devine o rutină şi inima mea este rece în relaţie cu cuvintele rugăciunii şi aceasta nu mai este rugăciune.

Ce să facem atunci când ne confruntăm cu această răceală a rugăciunii?

Sfântul Teofan ne spune simplu: „să te mustri şi să te temi de Judecata lui Dumnezeu”. Când suntem într-o continuă grabă, îl punem pe Dumnezeu pe locul 2 în viaţa noastră. Mulţi dintre noi petrecem foarte puţin timp la rugăciune faţă de timpul petrecut în celelalte activităţi. Nu avem scuză pentru graba noastră la rugăciunea zilnică. Rugăciunea fără simţire nu este rugăciune.

Sfântul Teofan subliniază ce fac unii oameni în ceea ce priveşte rugăciunea. „Ei oferă rugăciunii un sfert sau o jumătate de oră, cât le convine lor astfel încât îşi pun ceasul să sune ca să ştie exact când termină rugăciunea. Sunt alţii care s-au deprins cu rugăciunea astfel încât timpul petrecut în rugăciune este un moment de bucurie pentru ei. Rareori se întâmplă ca ei să ofere rugăciunii un anumit timp. Ei în schimb dublează sau chiar triplează acel timp pentru rugăciune. Alegeţi orice metodă vă convine cel mai bine. Menţineţi-o orice ar fi...”

O mare parte din rugăciunea mea zilnică este rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Pentru un timp îmi fixasem un număr de rugăciuni pentru a-mi îndeplini un canon. Şi mă grăbeam să îmi fac rugăciunile cât mai repede. În final am realizat că de fapt nu mă rugam, atunci când spuneam rugăciunea în grabă.

Rugăciunea de care te foloseşti nu este multa rugăciune ci calitatea ei, faptul că îl ai pe Dumnezeu în inimă atunci când te rogi. Acum mă concentrez pe cuvintele din rugăciune, „Domnul meu” şi „Creatorul meu” şi nu pe cât timp petrec în rugăciune.