La Mănăstirea Piatra Tăieturii, IPS Părinte Pimen a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de părintele stareţ Antonie Brehuescu  şi de un sobor de preoţi şi diaconi. Alături de mica obşte de călugări, la slujba arhierească au participat locuitori din satele învecinate cu mănăstirea.

Cuvântul de folos al arhiereului a reamintit celor prezenţi necesitatea de a urma întocmai învăţătura Sfintei Evanghelii, spre a trăi cu adevărat creştineşte: „Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu în fiecare clipă pentru binefacerile pe care ni le dă. Între binefaceri, se numără și necazurile, pentru că necazul ne cheamă mai repede la Dumnezeu și ne aduce aminte că suntem muritori și că trebuie să ne trăim viața după învățătura Sfintei Evanghelii, pentru a avea un sfârșit cu adevărat creștinesc”.

În cadrul slujbei arhierești, a fost săvârșită și o hirotonie întru diacon. După Sfânta Liturghie, credincioşii împreună cu soborul de preoţi şi diaconi l-au urmat pe IPS Părinte Pimen la Peştera Sfântului Cuvios Antonie, unde s-au oficiat rugăciuni.

Scurt istoric

Lăcaşul de cult din Munţii Bistriţei, cunoscut sub numele de Piatra Tăieturii, cuprinde biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“, paraclisul închinat Sfântului Ilie Tesviteanul, Peştera „Sfânta Cruce“, Peştera „Sf. Antonie cel Mare“ şi un corp de chilii şi anexe.  Lângă mănăstire este o cruce înaltă, ridicată pe borna ce marca odinioară hotarul cu Imperiul Austro-Ungar. Iniţial, pe locul mănăstirii a fost un schit, ridicat în 1933 pe proprietatea familiei de către preotul Iosif Achirilei, al cărui mormânt se află în mănăstire. Desfiinţat şi demolat de comunişti în 1962, aşezământul va fi refăcut şi finalizat cu rang de mănăstire, la 23 august 1998. Mai întâi însă, pe data de 8 septembrie 1992, cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, a fost terminat şi sfinţit paraclisul mănăstirii, închinat Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul.