Zi de sărbătoare pentru obștea monahală din mănăstirea nemţeană Tazlău, dar și pentru credincioșii din Roznov și din împrejurimi: sfântul locaș, care a trecut printr-un amplu proces de reabilitare, a fost sfințit de doi ierarhi ai Bisericii noastre.

După ce au fost întâmpinați de preoți, de oficialitățile locale, precum și de credincioși, ierarhii au târnosit Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, binecuvântând zidurile cu Sfântul și Marele Mir și cu apa sfințită. Apoi, conform rânduielilor liturgice, a fost pecetluită masa Sfântului Altar. În continuare, cei prezenți au luat parte la Sfânta Liturghie oficiată pe un podium amenajat în curtea sfântului locaș.

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de PS Macarie, care a afirmat că sfinții ne pregătesc calea noastră către Cer:

Toți sfinții ne luminează bolta Bisericii noastre, iar cerul înstelat, scump frate și scumpă soră, nu este făcut doar pentru a-l admira, ci și pentru a ne orienta. Cei din vechime aveau această hartă a cerului și prin constelații ajungeau la destinații foarte îndepărtate și mai cu seamă găseau calea fără să se rătăcească spre casă. Și noi, preaiubiții mei, avem această hartă a cerului cu toate constelațiile sfinților ca să nu ne rătăcim pe calea către Cer, spre casa noastră. Avem o casă aici, pe pământ, însă vom avea o casă veșnică în Cer, iar sfinții ne pregătesc această cale către Cer, către casa noastră cea veșnică, către casa noastră cerească.

IPS Teofan a vorbit la final despre sfinții români și despre sfinții din toate timpurile.

Aceștia au fost sfinții din neamul nostru pe care astăzi, în a doua duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, îi prăznuim. Îi prăznuim pentru că ei au înțeles cuvântul Evangheliei și au împlinit exigențele acestuia. Sfinții români, precum toți sfinții pe care îi cinstim de-a lungul anului, au fost și sunt aceia care au dat și dau prioritate omului celui dinlăuntru în fața omului exterior. Sfinții români și sfinții lui Dumnezeu de pretutindeni sunt aceia care au dat prioritate cuvintelor învățate de la Duhul Sfânt în fața cuvintelor învățate din înțelepciunea omenească. Sfinții români și sfinții din toate timpurile și din toate locurile au fost și sunt aceia care dau prioritate rugăciunii inimii în fața cugetării celei exterioare, raționale, celei dinafară.

La sfârșitul slujbei, drept răsplată pentru efortul depus pentru lucrările de înnoire ale ansamblului monahal, IPS Teofan a oferit protosinghelului Iosif Chiriac, starețul mănăstirii, „Crucea Moldavă”, iar tuturor celor care s-au implicat în aceste lucrări, ierarhul le-a acordat distincții de vrednicie.

Scurt istoric

Așezământul monahal de la Tazlău apare menționat pentru prima dată într-un document din 30 octombrie 1458, când Ștefan cel Mare, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, Eustatie, întărește hotarele braniștei Mănăstirii Tazlău până la Răchitiș. Între anii 1496-1497 are loc construcția bisericii de zid „Nașterea Maicii Domnului” de la Tazlău pe locul vechii biserici de lemn construită de Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai monumentale ctitorii ale Voievodului Ștefan cel Mare.

Din punct de vedere arhitectural, biserica mănăstirii de la Tazlău este construită după un plan treflat cu sânurile laterale rotunjite, dar de mici dimensiuni, în comparație cu absida alungită a altarului. Aceasta dispune de contraforturi la pronaosul evidențiat printr-un decroş, la abside și în colțurile pridvorului adăugat la sfârşitul secolului al XVI-lea, în timpul Movileștilor. La exterior, decorația bisericii este realizată prin două rânduri de ocnițe aflate sub cornișă și un rând de firide alungite care înconjoară biserica pe toată înălțimea fațadelor.