Nu ajunge numai să le interzicem copiilor noştri să se uite la anumite programe şi să credem că ne-am făcut datoria faţă de ei. Ar trebui să le oferim stimuli pozitivi, care să facă de prisos pentru ei asemenea programe. De ce? Pentru că s-ar juca cu părintele, ar ieşi împreună la plimbare, ar citi împreună o carte, ar face mişcare împreună, ar merge la un teatru de copii, la anumite spectacole potrivite. Astfel copilul este iniţiat în bucuria vieţii şi în asocierea cu părintele, ceea ce îl face să nu mai caute producţiile fals educative pe care i le oferă televizorul (calculatorul, telefonul, tableta n.r.).
