Un tânăr s-a hotărât să se căsătorească. El i-a promis viitoarei soţii ca ii va împlini dorinţa şi îl va alunga pe tatăl său din casă. Aşadar, într-o zi, tânărul l-a luat pe bătrânul său tată şi l-a condus afară din sat, spunându-i să se ducă unde va voi, căci la el în casă nu mai are ce căuta. Ochii bătrânului s-au umplut de lacrimi şi i-a zis fiului său:

- Vezi acolo sus, pe deal, piatra aceea mare? Până acolo l-am condus şi eu pe tatăl meu, lăsându-l apoi în voia sorții. Condu-mă deci şi tu până acolo.

- O, Doamne! strigă fiul. Ce-mi aud urechile? Tu, tată, ai făcut părinţilor tăi aceeaşi nedreptate pe care voiam să ţi-o fac eu ţie acum? Oare şi copiii mei vor face cu mine tot aşa? Vino înapoi şi de acum cea mai bună cameră din toată casa mea va fi a ta şi te voi îngriji cu credinţă până la moarte!

Dacă îi vei cinsti pe mama şi pe tatăl tău, Cel Care-ţi va fi ocrotitor e Însuşi Dumnezeu.

(În căutarea bucuriei, Editura Sophia, București, 2009, p. 123)