Nu sunt toţi oamenii în aceeaşi măsură primitori ai cuvântului lui Dumnezeu  sau ai revelaţiilor sfinte, ci în funcţie de curăţia inimii lor şi de râvna cu care fiecare trăieşte viaţa duhovnicească. Asta se întâmplă şi cu Sfinţii, şi de aceea trăirile lor sunt variate. Părintele Porfirie povăţuia în legătură cu această problemă: "Să nu credeţi că toţi cei de aici văd la fel de bine lumina adevărului. Fiecare o vede în funcţie de sufletul lui, de duhul lui, de educaţia lui, de starea lui sufletească. Aţi înţeles? Mulţi văd, de exemplu, o imagine, însă nu toţi cei care o văd au aceleaşi sentimente. Aşa este şi lumina dumnezeiască. Lumina adevărată nu străluceşte la fel în toate inimile. Adică, soarele luminează peste toate lucrurile, dar într-o casă cu geamuri fumurii puţine raze trec. Aţi înţeles? De aceea spun că la fel se întâmplă şi cu lumina nezidită. Geamurile noastre sunt fumurii, inimile noastre nu sunt curate şi de aceea nu-i este îngăduit să intre".

(Presb. Dionisie Tatsis, Mireasma duhovnicească a părintelui Porfirie, p. 60-61)