Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini.
Lumină lină cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară.

De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind.
Un răsărit ce nu se mai termină,
Lină lumină din lumină lină.

Cine te-așteaptă te iubește,
Iubindu-te nădăjduiește,
Căci într-o zi, lumină lină,
Vei răsări la noi deplină.
Cine primește să te creadă,
Trei oameni vor veni să-l vadă.

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini.
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au perit în zare.
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor.

Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini.
Lumină lină, nuntă leac,
Tămăduind veac după veac.
Cel întristat și sărăcit,
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat,
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin.
Deasupra stinsului pământ,
Lumină lină Logos Sfânt.