Este mare lucru pentru un creştin să ia îndrăzneaţa hotărâre să se lase în seama lui Dumnezeu. Cu cugetul să spună: ,,Dumnezeul meu, vreau să mă călăuzeşti!”. Să o spună cu sinceritate, direct şi cu hotărâre: ,,Vreau să mă îndrumi! Cred că mă vei îndruma, cred că poţi şi vrei să o faci! Dumnezeule, mă las în mâinile Tale!”. Să o spună totuşi hotărât! Desigur, mulţi o spun cu gura, dar sufletelor lor le este greu să se smerească şi să pornească la drum. Este mare lucru, dar şi greu să se întâmple aceasta. De aceea întârzie, suficient de mult ca să aibă loc. Am observat nu numai din cuvinte, ci şi din lucrarea sufletului, că cineva, printr-un efort concret, ia o asemenea hotărâre şi porneşte, dar se întoarce din nou la ale sale.

(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Adame, unde eşti?, Editura Bizantină, p. 209)