Mai suntem creștini?
Orice lucrare faci, să o faci ca pentru Dumnezeu, este una dintre recomandările pentru orice creștin.
Orice lucrare faci, să o faci ca pentru Dumnezeu, este una dintre recomandările pentru orice creștin. Dacă spunem că suntem o țară predominant creștină, cum se face că la tot pasul găsești oameni care lucrează de mântuială? Ați întâlnit constructori și zidari și zugravi care fac lucrarea fără să le pese ce lasă în urmă? Sau cât va rezista ceea ce au lucrat? Ați întâlnit marfă în magazine care rezistă 90 de zile sau un an sau cât are garanția și apoi se strică de parcă nici n-ar fi fost? Ați întâlnit oameni în orice domeniu care se prefac că lucrează și așteaptă ca angajatorul să se le dea o plată în batjocură? Probabil că da.
Și atunci întreb, cei care fac astfel de lucruri și de lucrări, se pot numi creștini? Pentru că dacă așa lucrează pentru Dumnezeu, mă întreb cum anume ar lucra pentru alții. Sau de fapt nici nu se gândesc la Dumnezeu atunci când lucrează ceva pentru că se consideră sclavi ai sistemului. Și totuși, creștinii nu sunt sclavi, nu sunt robi decât ai celui care le-a dat libertate totală. Dar nu mai avem conștiința libertății. Nu trăim conștient relația pe care o avem cu Dumnezeu și nu conștientizăm implicațiile alegerii noastre de a ne comporta ca niște sclavi.
Ceea ce facem rău și fără băgare de seamă, fie că punem cărămizi una peste alta sau că pregătim elevi și studenți pentru cele ce urmează, afectează mulți oameni. Unii dintre ei se vor resemna și vor spune că așa-i sistemul iar alții se vor revolta și vor cârti din cauza noastră.
Uneori cerința patronului este să fie făcută treabă de mântuială, ca să termine mai repede sau să nu consume prea mult material. Poate ne cere să dăm pe piață programe cu multe probleme nerezolvate pentru că are un termen foarte strâns de livrare pe care singur și l-a impus ca să poată stoarce mai mulți bani. Multe sunt lucrurile pe care le poate face un om într-o astfel de situație. Totuși, nu poate face nimic până când nu conștientizează faptul că este liber și că poate alege ceea ce este bun și frumos. Atâta vreme cât se consideră sclav și slugă, nu va putea ieși din cuvântul celui pe care singur și l-a pus stăpân. Va rămâne legat și condiționat de cătușele din propria minte pe care singur și le-a pus.
Rămâne așadar întrebarea, mai suntem creștini atâta vreme cât ne comportăm ca și cum nu am avea libertate dată de însuși Dumnezeu? Creștinismul este libertate absolută și bucurie neînchipuită. Nu a fost și nu este nici sclavie și nici întristare. Iar cei care gândesc că este sclavie sau lipsa bucuriei, n-au cunoscut pe Dumnezeu și se află în cel mai bun caz, doar la poartă, nu înăuntru.