Odată, în timp ce avea aprins sfeşnicul înaintea icoanei Maicii Domnului şi se ruga, lumânarea s‑a îndoit şi i-a luat foc veşmântul. Părintele Vasilie (Trombukis), fiind adâncit în rugăciune, nu şi-a dat seama. A ars aproa­pe cea mai mare parte din felon, în afară de icoana Mântuitorului ce era cusută pe el, stiharul, o parte din reverendă, puţin din vestă şi din flanea şi a ajuns până la piele, dar el tot nu a simţit nimic. Şi-a scos apoi veşmântul, l‑a împăturit, dar nici atunci nu şi‑a dat seama ce i se întâmplase. Când s‑a întors acasă, i-au spus ceilalţi şi abia atunci a văzut şi el. Plin de recunoştinţă, a strigat: „Îţi mulţumesc, Maica Domnului, că m‑ai păzit şi nu am pătimit altceva mai rău!”.

(Ieromonah Eftimie Athonitul, Asceţi în lume, volumul I, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu din Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2009, p. 123)