preot

Preotul nu propovăduieşte învăţătura sa, ci pe cea a lui Dumnezeu

Diavolii urăsc sfaturile îndrumătorilor duhovniceşti ex­perimentaţi, dar tu ia aminte la aceste sfaturi în mod deose­bit. Ţine minte că dacă omul nu spune tot părintelui duhovnicesc, atunci drumul îi este strâmb, iar când spune tot, mer­ge drept în Împărăţia Cerurilor.

Care este începutul Sfintei Liturghii şi ce semnifică el?

Preotul, binecuvântând Împărăţia Îl închipuieşte pe Hristos, care prin propria Sa jertfă a intrat în Sfânta Sfintelor din Cer, mijlocind pentru iertarea păcatelor noastre şi reprimirea noastră în sânul Părintelui.

Sfaturi pentru preoţi, de la Mitropolitul Andrei Şaguna

„Să se silească fiecare preot a povăţui poporul să părăsească deprinderile rele, să nu facă nuntă în post, să se lase de căsătoriile între rudenii şi să se ferească de cheltuielile zadarnice, de risipa de mâncare şi băutură ce au obiceiul a face cu prilejul nunţilor.”

Cine trebuie să se spovedească?

„Toţi trebuie să ne pocăim: şi mireni şi călugări, şi preoţi şi arhierei nici unul să nu se depărteze de la pocăinţă, pentru că toţi am greşit şi greşim şi suntem datori să ne pocăim... Iar cum că spovedania sau pocăinţa e trebuincioasă şi pentru preoţi, ca şi pentru călugări şi mireni, chiar apostolul mărturiseşte zicând: «Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă tămăduiți».”

Amintire despre un Paşti în lagărul de la Oranki din anul 1948

Mi-aduc aminte la Paştele din 1948, colonelul ne-a făcut la toţi câte un cozonăcel şi câte un ou roş, ce nu văzuseră ruşii de 30-40 de ani. La fiecare ne-a dat comandantul câte un ou roş.

Ce se ascunde în spatele fiecărui păcat pe care îl facem?

„Da, păcatul săvârşit de tine este (ori ar putea fi) foarte greu. Însă important nu este doar să te căieşti de acest păcat, de această faptă ori greşeală săvârşită, ci mult mai important este să ajungi la pocăinţa pentru patima care a născut ori naşte permanent acest păcat, şi care pentru tine a a devenit o boală primejdioasă”.

Lucrarea sfințitoare a Tainelor săvârșite de Dumnezeu prin preot

Toate Sfintele Taine sunt moduri de unire cu Hristos, care nu se pot săvârși decât în Biserică și de către Biserică. Dacă sfințitul slujitor se arată, mai ales la Liturghie, ca un chip a lui Hristos, el este, de asemenea, ca unul ce este cap al comunității eclesiale, un reprezentat al credincioșilor înaintea lui Dumnezeu, care se roagă Lui în numele lor.

Lumina dumnezeiască s-a făcut văzută la Împărtășanie

Ochii Elefteriei, care erau aţintiţi la Sfântul Potir, străluceau. Străluceau atât de mult, încât preotul, uimit, nu mai putea distinge chipul fetei. O lumină prea strălucitoare, care creştea mereu în intensitate, se întindea încet-încet în întreaga cameră. Simţea că acea lumină îl învăluie şi-i simţea chiar şi căldura. S-a înfricoşat. Acea lumină nu avea culoarea flăcării, ci era albă, puternică, fină, dar nu orbitoare. Era atât de puternică, încât preotul nu putea vedea faţa şi gura ei.

Însemnătatea veșmintelor liturgice destinate preoților

Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos, cât și darul Duhului Sfânt, după cum se vede din rugăciunea pe care o rostește preotul atunci când îl îmbracă („Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi...”). El ne aduce aminte și de funia cu care a fost legat Mântuitorul în noaptea prinderii Lui.

A intrat în viața de mănăstire la doar 12 ani și a ajuns Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei

Acest ierarh iubitor de Dumnezeu a fost ales din copilărie să slujească Biserica lui Hristos. La vârsta de numai 12 ani a primit tunderea monahală în Mănăstirea Putna şi a deprins repede osteneala faptelor bune de la arhimandritul Antonie, părintele său sufletesc, încât toţi se foloseau de înţelepciunea şi blândeţea lui.

Pagini