preot

Când preotul e părinte al tuturor: „Copiii știu cel mai bine că faceți parte din familia noastră”

„Tată Părinte, uite ce am eu aici”, – o fetiță mi-a arătat păpușile ei pe care le strângea în brațe, bunicul șoptindu-mi șugubăț: „Ce să mai zicem, copiii știu cel mai bine că faceți parte din familia noastră”, – numai un copil, în puritatea și îngeria lui ar fi putut face un asemenea compliment: Preotul = Părinte al fiecarei familii din Parohie.

Însemnătatea veșmintelor liturgice destinate preoților

Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos, cât și darul Duhului Sfânt, după cum se vede din rugăciunea pe care o rostește preotul atunci când îl îmbracă („Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi...”). El ne aduce aminte și de funia cu care a fost legat Mântuitorul în noaptea prinderii Lui.

Ce recomanzi, Părinte?

Sunt situații în care nu avem voie să tăcem și situații în care nu este necesar să vorbim. Când este vorba despre elemente sau situații cu impact asupra dreptei credințe sau asupra vieții bisericești, se cuvine „să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”. Când sunt aspecte ce trebuie cântărite din perspectivă lumească, fiecare să caute repere. O bună așezare duhovnicească va ajuta pe oricine să facă alegerea cea bună, să găsească încredințare pentru o decizie sau alta.

Povestire despre un preot nevrednic care a slujit Sfintele Taine

„Omule, mai de folos îți era ție să-ți ceri pâinea ta, decât, pentru viața aceasta vremelnică, să calci porunca lui Dumnezeu, îndrăznind la cele de neatins și înfricoșate.”

Moartea nu e un sfârșit, ci un nou început

Existența noastră omenească poate fi comparată cu o carte. Majoritatea oamenilor consideră că textul real, istorisirea principală este viața pământească, iar viața viitoare – când se crede în existența ei, bineînțeles – este privită ca o simplă anexă. Atitudinea autentic creștină este exact inversă: viața de aici este doar prefața, introducerea cărții, iar viața viitoare este principalul ei conținut.

În Spovedanie, rolul cel mai important Îl are Dumnezeu

Chiar dacă ni se cere să ne pregătim cu grijă examenul de conștiință, credinciosul, în ultimă instanță, ajunge la Spovedanie cu mâinile goale, neputincios, recunoscând că nu se poate vindeca singur și cerând altcuiva să-l vindece. Și acest Altul, Căruia Îi cere ajutorul nu este preotul, ci Dumnezeu.

Sărbătoarea Botezului lui Hristos – „Praznicul Luminilor”

Catehumenii care mergeau pentru botez, dar și creștinii care veneau să se împărtășească pentru prima oară țineau lumini aprinse, lumânări, făclii și torțe. Așadar, pretutindeni stăpânea lumina, de aceea și sărbătoarea a primit numirea de „Praznicul Luminilor”.

Lumina dumnezeiască s-a făcut văzută la Împărtășanie

Ochii Elefteriei, care erau aţintiţi la Sfântul Potir, străluceau. Străluceau atât de mult, încât preotul, uimit, nu mai putea distinge chipul fetei. O lumină prea strălucitoare, care creştea mereu în intensitate, se întindea încet-încet în întreaga cameră. Simţea că acea lumină îl învăluie şi-i simţea chiar şi căldura. S-a înfricoşat. Acea lumină nu avea culoarea flăcării, ci era albă, puternică, fină, dar nu orbitoare. Era atât de puternică, încât preotul nu putea vedea faţa şi gura ei.

Puterea nelimitată a Sfintei Liturghii

Mult pot pomenirile și Sfintele Liturghii și milostenia să ajute celor răposați, că nu numai sufletul, ci și trupul pot să-l mântuiască.

Caracterul comunitar al Tainei Hirotoniei

Orice hirotonie se săvârșește în mod obligatoriu în cadrul adunării euharistice a Bisericii locale, cel hirotonit fiind menit și numit pe seama acestei Biserici locale anume, a unei eparhii (pentru episcop) și al unei parohii (pentru preoți), hirotonia fiind asemenea unei cununii a celui care se preoțește cu obștea care i se dă în grijă.

Pagini