Mănăstirea Piatra Sfântă din județul Iași, în haine de sărbătoare: PS Antonie a slujit Sfânta Liturghie
De sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, 15 august 2019, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, a slujit la Mănăstirea Piatra Sfântă din Iași. Credincioșii din regiunea Iașiului și nu numai, au participat la sfintele slujbe închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, oficiate la așezământul din zona Pietrăria.
Cu prilejul hramului Mănăstirii Piatra Sfântă, PS Episcop Antonie a oficiat Sfânta Liturghie arhierească în cinstea Adormirii Maicii Domnului, credincioșii rugându-se alături de Părintele Episcop, și aducând mulțumire Maicii Domnului pentru toată binefacerea. Alături de PS Antonie au mai slujit părintele arhimandrit Nicodim Petre, consilierul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor și starețul Mănăstirii Bucium, părintele arhimandrit Dosoftei Șcheul, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din Iași, dar și părintele protosinghel Cristofor Ruxandu, starețul Mănăstirii Piatra Sfântă.
În cadrul predicii sale, Preasfințitul Părinte Episcop Antonie a îndemnat mulțimea prezentă să se roage neîncetat Preasfintei Fecioare Maria: „Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor celor care sunt chemați să slujească la Sfântul Altar, spre exemplu clericii Bisericii noastre, iar noi (slujitorii n.r.) suntem datori să ne rugăm Maicii Domnului. La hirotonia întru arhiereu se oferă ierarhului engolpionul cu chipul Maicii Domnului, obiect ce înseamnă icoana Maicii Domnului. I se dă arhiereului ca acesta să-și amintească de Preasfânta Fecioară și să se roage neîncetat. Noi suntem chemați să ne rugăm permanent Maicii Domnului, ocrotitoarea și mijlocitoarea noastră. În cultul Bisericii găsim diferite expersii închinate Preasfintei Fecioare, toate fiind cu mult adevăr: fost numită «Biserică», a fost numită «Chivot», a fost numită «Corabie» – salvatoarea sufletelor noastre”.
Spre finalul sfintei slujbe, părintele stareț Cristofor Ruxandru a adresat o cuvântare de mulțumire tuturor celor care au luat parte la sfintele slujbe prilejuite de hramul așezământului din Pietrăria, oferind Maicii Domnului prinos și gând de recunoștință pentru toată binecuvântarea. În chip simbolic, ierarhul de Bălți a dăruit părintelui stareț o candelă aprină, ce și-a propus să însemne unitatea poporului român aflat în toate părțile lumii. Totodată, starețul mănăstirii a oferit Preasfințitului Părinte Antonie o icoană cu chipul Maicii Domnului. La final, ierarhul a oficiat slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii trecuți la cele veșnice.
După ce au ascultat alocuțiunile de la final și au primit binecuvântarea arhiereului, credincioșii au participat la agapa de hram, oferită de monahii mănăstirii.
Începuturile acestui locaș se duc departe în timp, în anul 1721, când filantropul ieșean Dimitrie Bosie a dăruit un teren pe măgura Iașiului, care a devenit, după aceea, locul de îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc s-a zidit o bisericuță de lemn, care s-a numit „Schitul Sihăstria” pentru că era amplasat într-o poiană din Codru, departe de lume. În acest schit s-au nevoit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea. Aceștia au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, pe o dărâmătura de stâncă ce forma un fel de cetate naturală, o sihăstrie cu hramul „Buna Vestire”. În anul 1754, , Matei Ghica - domnitor al Moldovei, i-a ajutat pe călugări să-și repare și să-și consolideze schitul care începuse să se ruineze, construind în locul bisericuței de lemn o biserică în întregime din piatră. Cu binecuvântarea mitropolitului Iacov Putneanul, biserica a primit un nou hram: „Adormirea Maicii Domnului”. De-a lungul timpului, biserica nu a beneficiat de reparații generale, ci numai de lucrări de întreținere. În anul 1959, ca urmare a Decretului 410, viața monahală a fost întreruptă, de la acea dată schitul devenind biserică de mir. În urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica a fost afectată, fiind refăcută în întregime cu ajutorul credincioșilor din Pietrăria și a Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Schitul a fost redeschis după 1990 ca mănăstire de călugări, biserica fiind reconstruită.