În a cincea duminică după Paști, zi în care în Bisericile Ortodoxe este rememorată întâlnirea Mântuitorului cu femeia samarineancă, în mănăstirea care a îmbrăcat veșmântul luminos al sărbătorii, obștea monahală, credincioșii, tinerii și pelerinii prezenți au avut deosebita bucurie de a-i avea în mijlocul lor pe cei doi ierarhi ai eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită sub protia chiriarhului locului, în mănăstirea sa de metanie, la altarul de vară al ctitoriei voievodale, nu înainte de închinarea la cinstitele moaște ale sfântului pomenit în această zi, dar și la mormântul Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

Începutul sărbătorii închinate Mitropolitului Iacob a fost marcat în ziua de sâmbătă, 13 mai, prin scoaterea spre închinare a sfintelor sale moaște în pridvorul bisericii voievodale, de către obștea monahală.

Duminică, 14 mai 2023, arhiereii au înălțat rugăciuni către sfântul și marele mitropolit al Moldovei din veacul al XVIII-lea, cel care a fost ctitor de mănăstire, de școală, de spital, părinte ocrotitor al familiei, al satului, păstor de suflete demn, credincios și curajos.

Din soborul slujitor au făcut parte arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor eparhiei și stareț al mănăstirii numite și „Ierusalimul neamului românesc”, pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, și pr. Ionel Doru Budeanu, protoiereu al Protopopiatului Suceava I.

În cadrul slujbei, la momentul rânduit, doi slujitori ai mănăstirii au primit darul hirotoniei, ierodiaconul Isaac Veriniceanu întru ieromonah, iar monahul Artemie Chirica întru ierodiacon. Totodată, protosinghelul Anania Vatamanu, secretar al Exarhatului mănăstirilor din Eparhia Sucevei, a fost hirotesit arhimandrit.

Răspunsurile liturgice care au împodobit slujba au fost date de Corala Bărbătească Te Deum Laudamus, sub bagheta dirijorală a pr. Matei Zaharia, lector la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din București.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a făcut referire la textul Sfintei Evanghelii al acestei zile, evocând zece momente ale întâlnirii lui Hristos cu femeia din Sihar. Părintele Arhiepiscop a vorbit despre nemărginirea prezenței lui Dumnezeu și a subliniat faptul că veșnicia se poate ascunde într-o secundă, întâlnirea femeii samarinence cu Mântuitorul Iisus Hristos fiind o șansă de veșnicie. Să te întâlnești cu o clipă după care să pleci un alt om, aceasta este definiția Învierii.

„Prin cuvintele Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu tine scânteia credinței fusese aruncată în pământul Samariei. Contrar vrerii iudeilor, se împlineau la acea vreme cuvintele Mântuitorului reținute de Sfântul Evanghelist Luca, în capitolul 12, versetul 49: Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins. Acum, nu mâine, nici ieri, acum. Astăzi este timpul lui Dumnezeu. Astăzi vei fi cu mine în Rai, adică ACUM vei fi cu Mine în Rai. Astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș mă primește. Entuziastă de cele întâmplate, femeia și-a lăsat găleata și a plecat să-i facă părtași și pe conaționalii săi la apa cea vie, scoasă din fântâna harului dumnezeiesc: Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Și retoric întreabă, Nu cumva acesta este Hristos? Această întrebare retorică vine tocmai pe fondul fricii, care este nedesăvârșirea în iubire, vine pe fondul fricii ca nu cumva, potrivit hotărârilor iudaice, respectiva să fie ucisă cu pietre. Conaționalii trebuiau convinși ei înșiși de acest adevăr. Cărțile lui Moise n-au reușit să facă atât de multă misiune cum a reușit această samarineancă, căci ne spune textul: Mulți veneau către El, către Iisus, pentru cuvântul femeii, căreia îi spusese toate, dar și pentru faptul că ei înșiși s-au convins de acel adevăr revelat unei femei. Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu tine. În Exodul, în Ieșirea, se spune Eu sunt, tautologic, Cel Ce sunt. Și aici se revelează acelei femei.  Întâlnirea de o secundă a femeii samarinence cu Hristos a fost cu șansă de veșnicie. Deci într-o secundă, dacă ești atent și nu treci pe lângă veșnicie, o poți dobândi. Ce constatăm? Că veșnicia se ascunde într-o secundă. Să te întâlnești cu o clipă după care să pleci un alt om, aceasta este de fapt definiția Învierii, să vii la Sfânta Liturghie și de aici, dacă ai trăit-o în adâncul ființei tale, să pleci un alt om. Învierea, iubiți credincioși, este noutatea Creștinismului. Iar duminicile de după Înviere sunt un fel de Memorial al învierii. De aceea, nu neglijați trecerea voastră pe lângă astfel de momente care vă pot schimba viața, precum a lui Fotini, femeia samarineancă din Sihar, martirizată împreună cu surorile sale și cu fiii săi în timpul persecuțiilor lui Nero și pomeniți liturgic pe 26 februarie.”

În continuare, Părintele Arhiepiscop a adus în atenție aspecte referitoare la cultul sfintelor moaște, ca instituție de sorginte creștină, și a dat citire Decalogului familiei creștine, alcătuit de Înaltpreasfinția Sa special pentru ziua pe care Biserica Ortodoxă Română a dedicat-o familiei. Nu în ultimul rând, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților le-a mulțumit tuturor celor care înconjoară cu dragoste mănăstirile și bisericile eparhiei, tuturor închinătorilor, ostenitorilor și binefăcătorilor asigurându-i totodată de pururea pomenire a tuturor ctitorilor și în veșnicie.

Sfânta și Dumnezeiască Liturghie s-a încheiat cu rostirea de către cei doi ierarhi a unor rugăciuni de dezlegare și pentru sănătate.

A urmat un moment artistic deosebit susținut de Corul „Sfântul Iacob Putneanul” al școlii gimnaziale cu același nume din Putna, coordonați de prof. Mariana Maloș. Au fost interpretate compozițiile „Tatăl nostru”, a renumitului geniu al Baladei românești Ciprian Porumbescu, „Familia creștină”, versuri și muzică Mariana Maloș, „Rugă pentru sfinți”, versuri și muzică Mariana Anghel, și „Tinere, te cheamă Domnul”, ale cărui versuri sunt semnate de poetul Traian Dorz.

La sfârșitul slujbei, arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, le-a vorbit celor prezenți despre istoricul școlii din localitate și despre activitatea Sfântului Iacob Putneanul, prezentând numeroasele lui acte de binefacere, din trecut și de azi, în special cele față de familii și copii, între care și înființarea primei școli de la sat din Moldova, la Putna, în 1759.

„Mitropolitul Iacob a avut un rol foarte important în dezvoltarea învățământului românesc. Pentru a împlini nevoia de cărți după care să învețe copiii, Mitropolitul Iacob a tipărit, în 1755, Bucvarul, primul abecedar și, în general, primul manual școlar în limba română publicat în Moldova. În prefața acestuia, Sfântul Iacob scrie cât de importantă este educația copiilor și cât de mare nevoie era de cărți educaționale: Cum dar vei nădăjdui de bine unde nu este hrană bună copiilor? Iar de hrană ca aceea în țara aceasta, cine nu vede câtă lipsă este?. Patru ani mai târziu, a tipărit o nouă ediție a Bucvarului, îmbunătățită. În 1771, această ediție va fi republicată la Viena, pentru școlile din Bucovina.”

De asemenea, a fost amintit și faptul că Biserica de lemn „Dragoș Vodă” sau Mănăstirea veche, cum mai este denumit locașul de cult, urmează să fie consolidată și restaurată, fiind la această dată cea mai veche biserică de lemn din România. „Biserica Dragoș a fost adusă de Măria sa Ștefan, în 1503, de la Volovăț la Putna, fiind cea mai veche dintre mănăstirile din Țara Moldovei. (..) Biserica este de dinainte de 1400, după cum rezultă din cercetările asupra lemnului. Vartolomei Mazereanu, între 1761 și 1768, a activat aici, lângă Biserica Dragoș. El spune că a mărit biserica adăugându-i absidele și pridvorul și în documentele sale apare sub denumirea de mănăstirea veche. În secolele XIX-XX a activat ca biserică parohială, până ce s-a construit biserica actuală.”

Părintele stareț le-a mulțumit apoi ierarhilor pentru binecuvântare și soborului pentru împreuna slujire, precum și întregii obști și tuturor celor care, cu evlavie și cu dragoste, au luat parte la sărbătoarea hramului. Gândul de mulțumire s-a îndreptat și către Corala Bărbătească Te Deum Laudamus din București, cu un istoric de peste 33 de ani. Potrivit membrilor Asociației coral-religioase, aceasta își propune „promovarea valorilor și frumuseților muzicii religioase românești și universale, precum și valorificarea concertistică a acestora”.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a oferit Coralei bărbătești Te Deum Laudamus Ordinul „Sfântul Ierarh Iacob Putneanul”, întrucât „a urmat exemplul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, strălucit dascăl și întemeietor de școli, de numele căruia se leagă tipărirea primul Abecedar românesc și tipărirea în limba română a cărților de cult și a altor lucrări ziditoare de suflet, neobosit păstor duhovnicesc și apărător al credinței, care și-a asumat ca misiune și ajutorarea culturală și spirituală a creștinilor ortodocși români din interiorul arcului carpatic”.

Pe parcursul zilelor de duminică și luni, moaștele Sfântului Iacob, cel de-al doilea ctitor al locașului de cult, vor sta în pridvorul bisericii voievodale a mănăstirii, unde credincioșii le vor putea aduce cinstire.

Sfântul Iacob Putneanul

Sfântul Ierarh Iacob Putneanul s-a născut la data de 20 ianuarie 1719, la Rădăuți, într-o familie de oameni credincioși, părinții lui călugărindu-se mai târziu – ieroschimonahul Adrian și monahia Mariana.

S-a călugărit la frageda vârstă de 12 ani la Mănăstirea Putna și a fost hirotonit ieromonah la 17 ani. La 25 de ani a devenit egumen, iar peste un an a fost ales episcop de Rădăuți. După cinci ani a fost ridicat în treapta de mitropolit al Moldovei.

Sfântul Iacob Putneanul a desfășurat o activitate bogată în cei 10 ani în care a fost mitropolit al Moldovei, din punct de vedere cultural-misionar și filantropic. A tipărit cincisprezece cărți, printre care și Bucvarul – primul abecedar în limba română din Moldova. El este și ctitorul primei școli publice sătești și inițiatorul Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași.

Sfântul Iacob este al doilea mare ctitor al Mănăstirii Putna și a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 6-7 iunie 2016, împreună cu Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan. Proclamarea canonizării lor a avut loc în 14 mai 2017 la Mănăstirea Putna, în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

(Arhim. Dosoftei Dijmărescu, Irina Ursachi)

Sursa: arhiepiscopiasucevei.ro