Mănăstirea „Sf. Elisabeta” din Cluj-Napoca şi-a sărbătorit ieri hramul
Joi, 24 aprilie 2014, Biserica Ortodoxă a făcut pomenirea Sf. Cuv. Elisabeta, a Sf. Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ştefan şi Sava Brancovici, Mitropoliţii Transilvaniei, precum şi a Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureş.
Astfel, această zi, Mănăstirea „Sf. Elisabeta” din Cluj-Napoca şi-a serbat hramul. Sărbătoarea a fost marcată prin oficierea Sf. Liturghii într-un cadru cu totul special, dat de prezenţa celor doi ierarhi ai Clujului, IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei şi PS Vasile Someşanul, Episcopul Vicar. Soborul care a slujit alături de ierarhi a fost numeros, format din preoţi, duhovnici şi stareţi ale mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului.
Sf. Cuv. Elisabeta, o sfântă contemplativă
Din cuvântul de învăţătură rostit în timpul Sf. Liturghii de IPS Părinte Andrei, credincioşii au putut afla mai multe despre viaţa Sf. Cuv. Elisabeta, numită de Înaltpreasfinţia sa o sfântă contemplativă, a cărei mare nevoinţă era rugăciunea: „Maica noastră Elisabeta a fost o sfântă contemplativă, dar ceilalţi sfinţi pe care-i sărbătorim astăzi au fost sfinţi activi. Referitor la Sf. Cuv. Elisabeta, mărturii scrise avem puţine. A trăit în veacul al IX-lea în Bizanţ, a avut o viaţă de rugăciune şi nevoinţă pe care o admirau contemporanii ei, iar datorită acestei vieţi, Dumnezeu văzând nevoinţa ei, rugăciunea ei, pe mulţi, încă de când era în viaţă i-a tămăduit şi i-a eliberat de rele pătimiri. Cu rugăciunea ei a experimentat ceea ce zice Sf. Ioan Scărarul, când dă definiţia rugăciunii, zicând că, rugăciunea după conţinutul ei este convorbirea omului cu Dumnezeu, dar după lucrarea ei este suţinătoarea lumii. Rugăciunea ţine lumea! Sf. Cuv. Elisabeta a fost o mare rugătoare, o mare nevoitoare, iar podoaba ei, a fost cea lăuntrică”.
Slujba s-a încheiat cu o Sfeştanie săvârşită de ierarhi şi preoţi la Fabrica de lumânări a Arhiepiscopiei Clujului, care îşi are sediul în incinta Mănăstirii „Sf. Elisabeta”.
Aşezământul monahal situat pe str. Arţarului, nr. 7, a fost înfiinţat iniţial în 1935 de Episcopul Nicolae Ivan, cu scopul de a „întreţine o şcoală de surori de caritate”, dar a fost desfiinţat în anul 1952.
Hotărârea reînfiinţării mănăstirii s-a luat în şedinţa permanenţei eparhiale din data de 4 aprilie 2011. (Sursa: mitropolia-clujului.ro)