Mănăstirea Vlădiceni în veșmântul resfințirii - IPS Teofan: „Omul dă lui Dumnezeu viața lui iar El oferă omului Trupul și Sângele Său, adică viața Sa”

În Duminica a V-a după Paști, a Samarinencii, biserica Mănăstirii Vlădiceni, cu hramul Sfântul Evanghelist Ioan Teologul a primit haina nouă a resfințirii, slujbă fiind săvârșită de un sobor impresionant de preoți și diaconi sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Sute de credincioși din localitate dar și din împrejurimile municipiului Iași au luat parte la slujba de sfințire și la Sfânta Liturghie arhierească. Totodată, ierarhul a hirotonit un ierodiacon.

Sfintele slujbe au început astăzi cu oficierea Ceasurilor dar și a Tainei Sfântului Maslu de către preoții slujitori, la acestea participând credincioșii veniți din Vlădiceni, municipiul Iași dar și din vecinătate. Imediat după săvârșirea acestora, clericii și închinătorii l-au întâmpinat pe chiriarh, iar după a început slujba de resfințire a locașului de cult. Părintele Mitropolit a binecuvântat lucrările de renovare, a sfințit Sfânta Masă și a stropit cu aghiasmă și a uns cu Sfântul și Marele Mir pereții interiori, sfințind pictura bisericii. Conform rânduielilor bisericești, credincioșii prezenți la eveniment au așteptat la rând pentru a se putea închina în Sfântul Altar. Slujba a continuat cu oficierea Sfintei Liturghii pe un podium special amenajat în vecinătatea locașului. Dimpreună cu Mitropolitul Moldovei și Bucovinei au mai slujit părintele arhim. Nichifor Horia, exarh administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, părintele arhim. Hrisostom Rădășanu, consilier educațional al eparhiei, părintele arhim. Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, părintele arhim. Teodosie Pleșca, starețul Mănăstirii Zosin, părintele arhim. Arsenie Butnaru, starețul Mănăstirii Vlădiceni, dar și părinții protopopi Mihail Roșu și Nicolae Axentioi. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Trysahion, dirijat de Alexandru-Ioan Tecucianu.

Dumnezeu se adresează omului zicând «Fiule, dă-mi inima ta!»

După citirea textului evanghelic, IPS Părinte Mitropolit Teofan, în cuvântul său de învățătură, arată că deși este distanță mare între om și Dumnezeu, El se coboară din Cer ca să primim apa cea vie: „Noi, oamenii, când gândim la Dumnezeu, facem acest lucru considerând că El se află în adâncimea înălțimii cerurilor, privind la noi de departe, omul fiind aici pe pâmânt, Dumnezeu în cer, distanță mare între om și Dumnezeu, între cer și pământ. Imaginea pe care ne-o prezintă Sfânta Evanghelie de astăzi, despre Dumnezeu, îl arată pe El stând ca un om obișnuit, la fântănă, însetat, dialogând cu o femeie și cerând de la aceasta să-i dea apă. Întâlnire cu totul și cu totul specială! Dumnezeul Cerului și al pământului se arată pe sine însetat, în apropiere față de om. Dumnezeu cere omului «Dă-mi să beauI», iar omul îi cere lui Dumnezeu «Doamne, dă-mi apa cea vie ca să nu mai însetez niciodată!». Dumnezeu se adresează omului zicând «Fiule, dă-mi inima ta!» iar omul se adresează lui Dumnezeu zicând «Precum cerbul dorește izvoarele apelor, așa te dorește sufletul meu, pe Tine, Dumnezeule!». Dumnezeu se adresează omului zicând «Iată, Eu stau la ușa ta și bat. Și dacă vei deschide ușa inimii tale, voi intra la tine și voi cina împreună cu tine», iar omul se adresează lui Dumnezeu zicând «Însetat este sufletul meu după Dumnezeul cel viu!»”.

De asemenea, ierarhul subliniază că întâlnirea dintre Dumnezeu și om se află în Sfânta Euharistie, la Sfânta Liturghie: „Între om și Dumnezeu se realizează un uimitor schimb de daruri. Dumnezeu coboară și se răstignește pentru om, pentru ca omul răstignindu-se și el pentru ceilalți din jurul său să urce către Dumnezeu. Omul este chemat la fiecare Sfântă Liturghie, să vină cu pâinea, cu vinul, cu apa curată, în care așează inima sa. Durerile și bucuriile sale, pe care așezându-le în pâine și în vin, le așează apoi în mâna preotului pentru ca acesta să le trimită la Dumnezeu iar El în schimb așează viața Sa în pâine și în vin care devin Trupul și Sângele Său, și le oferă apoi ca dar omului să se împărtășească cu dânsele. Omul dă lui Dumnezeu viața lui și Dumnezeu oferă omului Trupul și Sângele Său, adică viața Sa! Această întâlnire se realizează la fântână, aceasta fiind chipul Bisericii, căci Biserica este locul în care Dumnezeu îl întâlnește pe om, Biserica este locul în care omul îl întâlnește pe Dumnezeu, și întotdeauna, Dumnezeu, la aceasta întâlnire, nu întârzie niciodată”.

După momentul sfințirii Cinstitelor Daruri, monahul Antonie Ghidersa a fost hirotonit de IPS Teofan întru ierodiacon pe seama așezământului monahal din Vlădiceni. De asemenea, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Sfintele Taine, iar în timpul chinonicului, părintele exarh Nichifor Horia a dat citire hrisovului de sfințire. La finalul Sfintei Liturghii, după cuvintele de mulțumire adresate de părintele stareț Arsenie Butnaru, acesta a primit ca semn de recunoștință, Crucea „Sfântul Ierarh Dosoftei” pentru clerici. Totodată, Părintele Mitropolit a oferit „Crucea Moldavă” pentru laici ctitorului Constantin Comănescu. De asemenea, numeroși binefăcători au primit din partea chiriarhului distincții de vrednicie.

Scurt istoric

Mănăstirea Vlădiceni este o mănăstire de călugări amplasată la marginea municipiului Iași, în localitatea Vlădiceni, din comuna suburbană Tomești, pe locul numit în cronici „Poiana Vlădicăi”. Ansamblul monahal se află la poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iași. Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit în apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. În anul 1918, biserica a fost distrusă în întregime în urma exploziei unui depozit de muniții din apropiere. Din cauza incidentului, schitul a fost distrus, murind mai mulți călugări. Între anii 1923-1928, arhimandritul Epifanie Demetrescu și alți câțiva călugări veniți din Muntele Athos, au reclădit așezarea monahală distrusă construind o a doua biserică. Aceasta a fost grav avariată de cutremurul din anul 1940, iar în timpul celui de-al doilea război mondial s-a încercat refacerea ei. În 1959, chiliile au fost preluate de către gospodăria agricolă de stat, iar biserica a funcționat din acel an doar ca biserică parohială, devenind ulterior depozit. În anul 1992, a fost inițiată refacerea mănăstirii iar în 1995, locul unde se va construi biserica a fost sfințit de PF Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Pentru mai multe imagini, click Galerie FOTO

De la același autor

Ultimele din categorie