Mare putere de mântuire e tăinuită în smerita cugetare. Satana nu pentru curvie, ori preacurvie, ori hoţie, a fost aruncat din ceruri, ci trufia l-a surpat pe el în adâncul cel mai dedesubt. El a zis: « În cer mă voi sui, deasupra stelelor cerului pune-voi scaunul meu… şi voi fi asemenea Celui Prea Înalt» (Is. 14, 13). Pentru acest cuvânt a fost el aruncat, şi focul veşnic s-a făcut moştenirea lui. Astfel, trufia e a diavolului, iar smerita cugetare deosebeşte pe Hristos şi pe creştini. Domnul Însuşi a zis: «Cel ce voieşte să fie mai mare între voi, să fie tuturor slugă» (Mc. 10, 43-44).

(Sfântul Teofan Zăvorâtul – Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2010, p. 118)