După încheierea războiului și înfăptuirea Marii Uniri, pe 8-9 iunie 1919 a avut loc Adunarea generală şi Congresul Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române la Bucureşti, la care au participat înalți demnitari ai statului între care și Mitropolitul Pimen al Moldovei, care a propus atunci SONFR implicarea în construirea unui mausoleu la Mărăşeşti, „întru cinstea eroilor neamului”, o „Biserică a Neamului românesc”, zidită pe relicvele ostașilor căzuți la datorie.

Luând act de această initiativă, episcopul Romanului Teodosie Atanasiu, eparhie pe teritoriul căreia se afla Mărășeștiul (județul Putna pe atunci) a adresat tuturor preoților din Episcopia Romanului o scrisoare de îndemn la solodaritate creștină, pentru ca toate parohiile din satele și orașele Eparhiei să contribuie la colecta pentru ridicarea acestui altar al neamului. Iată un pasaj sugestiv: „Biserica Neamului ce se va ridica la Mărășești va întrupa în sine bravura și eroismul ostașului român, care punând stavilă puhoiului năvalnic al dușmanilor noștri, le-a strigat cu mândrie: Pe aici nu se trece! Și nu s-a trecut... Acest altar să vorbească generațiilor viitoare că înaintașii lor, care au făcut România Mare au fost la înălțimea chemării lor”.

Când a fost ales locul pentru Biserica de la Mărășești, mitropolitul Moldovei – Pimen Georgescu, prezent pe câmpul din zona Gării de la Mărășești, a spus: „Dacă Jerusalimul, cu biserica Sfântului Mormânt și Golgota este locul de adorație și închinare al creștinilor, tot așa pe Valea Siretului, la Mărășești, acest altar, ridicat pe Golgota ostașilor noștri va fi locul de mântuire a Neamului Românesc”.

La 6/19 august 1923 a avut loc punerea pietrei de temelie la Biserica Neamului de la Mărăşeşti. Ceremonia religioasă a început printr-un mare parastas pentru odihna vitejilor morţi pentru patrie, oficiat de către Mitropolit Pimen, înconjurat de episcopii: Lucian Triteanu al Romanului, Nectarie Cotlarciuc al Cetăţii Albe, Ghenadie Niculescu al Buzăului, Justinian Teculescu, episcopul Armatei venit de la Alba Iulia, și numeroși preoți: reprezentanţii clerului Capitalei şi protoiereii judeţelor din Moldova. Lucrările vor întârzia din lipsa fondurilor, iar Mausoleul va fi finalizat și sfințit de către episcopul Romanului, Lucian Triteanu, după 15 ani, abia în septembrie 1938.

În cinstea acestui moment de importanță istorică, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, Protopopiatul Roman, Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Istorie Roman, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Subfiliala „General Vasile Nădejde” Roman și Asociația „Visarion Puiu” a organizat joi, 17 august, Simpozionul Omagial „Mărășești 100 – Altar de jertfă și recunoștință”.

Veșnică să fie pomenirea eroilor neamului, precum și a ctitorilor acestui altar al Neamului!

Preot Florin Țuscanu – Roman