Ce înseamnă corabia? Corabia este Biserica. Ea este construită în formă de navă sau în formă de cruce. Nava te scoate din valurile mării, precum Biserica din valurile vieţii acesteia. Iar Crucea te salvează din toate încercările grele, pentru că pe ea S-a răstignit Iisus Hristos şi pentru că pe ea a fost fondată Biserica, în mod mistic, prin sângele Mântuitorului vărsat pe Cruce. Deci cine iese din Biserică, nu mai este în Biserică şi nu mai este în Hristos. Petru a vrut să iasă din Biserică, să fie mai mult decât ceilalţi ucenici, chiar alături de Mântuitorul, pe valuri. A fost o ispitire, în sensul că a cerut de la Iisus să-i dea puterea de a merge pe apă. Mântuitorul i-a dat această putere, iar el a mers atâta vreme cât nu s-a îndoit şi credinţa i-a fost puternică.

Biserica este singura salvatoare a sufletelor noastre. Cine este în afara Bisericii, este un om pierdut. Ne salvăm numai în Biserică. Ne mântuim numai în Biserică. Suntem curăţiţi de păcate numai în Biserică, nu în afara ei. Cine îşi permite să iasă din corabie, ca Petru, adică să meargă mai sus, pe ape, după măsuri dumnezeieşti, trebuie să aibă o credinţă foarte tare, ca valurile să nu-l îndoaie şi să nu-l tulbure în orice împrejurare ar fi, atâta vreme cât mintea şi inima lui sunt îndreptate spre Iisus. Oare câţi dintre noi pot să fie în afara corăbiei, adică să aibă o relaţie directă cu Dumnezeu?

Protestanţii spun toţi: „Eu am relaţia mea cu Dumnezeu şi mie nu-mi trebuie nici preotul, nici Biserica, nu-mi trebuie nici Taine, eu stau de vorbă cu Dumnezeu Însuşi”. Nu ştiu cât stau ei de vorbă cu Dumnezeu, dar din ce-am văzut eu, nu prea stau de vorbă cu Dumnezeu, stau mai mult de vorbă cu interesele lor. Mântuitorul te salvează atunci, în anumite împrejurări. Te scoate din apă şi te mustră: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14,31).

De multe ori călătorim pe apele acestei vieţi şi ispitele sunt multe. În lumea aceasta tulburată de ispite, de războaie, de groază, de tot ceea ce duce spre un sfârşit al lumii, cine poate, în afara Bisericii fiind, să vină până la Hristos? Cine poate să strige în ultima clipă atât de tare către Mântuitorul, încât să întindă mâna Iisus şi să-l scoată? Pentru mântuirea noastră cel mai bine este să stăm în Biserică.

(Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu, p. 206-207)